Zece fără cinci...

Îmi vine să râd.
Ce însemnătate poate avea
această clipă în
infinitul care mă înconjoară?
Aici, pe marginea bucății de pământ
de unde începe apa Mării
- ca de pe cea din urmă filă a unei cărți
pe care scrie "fine" -
nu mai urmează nimic decât
povestea scrisă sau nescrisă
a vieții tale. O arunci ca
să îmbraci veșmântul de aur topit
al magnificului soare
sau de gheață
al vântului turbat...

Aici toate sunt vis.