Ce mică e lumea pentru ei, ce deja i-au cuprins învelișurile exterioare. Poate doar o galaxie din marginea perceptibilului lor, ce-și alăptează exponatele cerebrale la pieptul vidului, dăruindu-le sori fragmentați din planete spre a-și sălășlui făptura văduvită de timp, spre a respira lumina și a se hrăni cu râsul lor reciclabil, poate doar aceea să mai smulgă sprâncenelor inerte o umbră din înțelepciunea nimicniciei.
Kamir tace. Calea către el e anevoioasă. Rugăciuni, lacrimi, cuvinte...toate se bat, se mănâncă, încolăcindu-se cu vervă animală, eliberând balastul educațional, cerșindu-și una alteia întâietate sau luptându-se cu lașitate pentru dânsa, înlănțuind viclenia pe după trupuri musculoase, lovindu-se cu pumni de frică înmănușați din naștere în deznădejde. Și peste toți împărățesc vânzătorii de nimicuri...
- Dezbină și stăpânește!
E glasul cel dintâi ce a purces din goliciunea Evei, din întristarea plină de dorință a lui Adam, pe altarul căruia jertfesc crime cei ce-au învățat a mai deschide o dată cutia Pandorei, dar numai pentru dânșii.

- va urma -