O nouă competiție, noi promisiuni, noi iluzii… şi aceleaşi probleme, conflicte, datorii în Demo-Kraina vecină. Alegerile prezidențiale care i-au înviorat un pic pe ucraineni, măcar din considerentul de a protesta masiv împotriva restanțierului romantism retoric pro-occidental al actualului preşedinte Viktor Iuşcenko, au demarat asemeni unui show pe gheață. Lunecuşul electoral i-a găsit pe concurenți mai mult sau mai puțin pregătiți, cel puțin echipați cu patine, ca să reziste mai mult timp pe picioare. Deşi pe alocuri unii au înfierbîntat gheața cu tema pe acasă pusă bine la punct, aceştia tot pe muchie de cuțit au rămas să patineze. Şi asta pentru că oricare n-ar fi învingătorul acesta nu va beneficia de o situație uşoară, deoarece va trebui să conducă o țară instabilă politic, afectată de criză şi sprijinită financiar de peste un an de către Fondul Monetar Internațional, din contul căruia Ukraina işi achită facturile la gaze naturale.

O economie decimată, care a scăzut anul trecut cu peste 15% în fiecare dintre primele trei trimestre, un buget de stat puternic dezechilibrat de majorarea excesivă a cheltuielilor în anul premergător alegerilor, datorii masive, un acord cu FMI blocat din cauza adoptării unei legi de majorare a salariilor şi pensiilor, un stat cu un deficit bugetar sub nivelul critic, deasupra căruia planează pericolul unui faliment național şi ale cărui rezerve în valută scad de la lună la lună, este moştenirea pe care noul preşedinte ucrainean o va primi de la predecesorul său.

Proeuropeanul erou al "revoluției portocalii" de la sfîrşitul lui 2004 în urma căreia a ajuns la putere şi susținătorul fervent al aderării la NATO, Iuşcenko i-a dezamăgit mult pe compatrioții săi, nereuşind să adopte reformele necesare, să combată corupția şi criza economică ce afectează Ucraina pe fundalul conflictelor politice cu Iulia Timoşenko şi al tensiunilor cu Moscova.

Cert este că Ukraina va avea un preşedinte nou, însă această calitate nu-i va face misiunea mai uşoară, ba chiar dimpotrivă. Acesta va trebui să lupte insistent cu decepția şi prejudecățile cetățenilor în cazul în care va fi menținut cursul proeuropean al politicii externe, iar el trebuie menținut, fiind singura şansă de modernizare a Ukrainei şi transformare a ei într-o democrație independentă de “fratele mai mare”. În aceste circumstanțe este vital necesar un dialog cît mai pragmatic şi mai constructiv cu Bruxelul, care să aducă roade sesizabile, chiar şi de mîna țăranului simplu. În acelaşi timp se impune şi o încălzire a climatului relațiilor cu Moscova, din care se pot extarge raporturi reciproc avantajoase, dacă nu amicale, precum le doreşte Kremlinul. Pe agenda politică e inutil să se “prăfuiască” politica de aderare la NATO, impusă de preşedintele în exercițiu, care nu se bucură nici de susținerea Moscovei, nici de a populației.

Indiferent de rezultat, Rusia poate să se bucure, pentru că va avea interlocutori mai plăcuți, după anii de tensiuni cu Iuşcenko. Dacă Ianukovici, preferat de estul şi sudul rusofil al Ucrainei, este un partener tradițional al Kremlinului, Timoşenko, simbol al Revoluției Portocalii şi fosta aliată a preşedintelui, populară în vestul naționalist, a avut mult timp reputația de a fi un duşman al Moscovei. Ea a reuşit, însă, să schimbe acest lucru şi pare să se înteleagă bine cu omologul său rus Vladimir Putin.

Deşi abordarea diplomatică creează anumite asocieri şi aluzii, ele sunt importante doar în măsura în care avantajează țara în “salvarea ei de la înec”. Miza este cu totul alta. Viitorul preşedinte nu trebuie să placă Moscovei. Lecția trebuie să fie însuşită definitiv şi irevocabil. Din cauza “relațiilor amoroase” de pînă acum între Kremlin şi Kiev regretabil nu este doar faptul că Moldova rămînea “însărcinată”, dar şi faptul că Ukraina “se prostitua”. Accentul, deci, se cere pus pe pragmatism, demnitate şi avantaj reciproc.

Rămîne să ne întrebăm: cine va pune aceste accente? Candidatul prorus, Viktor Ianukovici sau “răul mai mic” Yulia Timoşenko? Acest “CINE” este legat de trei aspecte:

1.Cine e necesar să învingă?
2.Cine avantajează Republica Moldova?
3.Cine va învinge?

Să le „dejgheocăm” cîte una.

În condițiile actuale, de profundă criză şi relații externe tensionate, o posibilă victorie a Iuliei Timoşenko în cadrul alegerilor prezidențiale din Ucraina ar însemna o reluare mai rapidă a programului de austeritate convenit cu Fondul Monetar Internațional şi o ameliorare economică sesizabilă, în timp ce o victorie a lui Ianukovici, care este susținut de cei mai puternici oameni de afaceri din Ukraina, Rinat Ahmetov - cu o avere de 1,8 mld. $ - şi de Dmitri Firtas, proprietarul companiei de gaze RosUkrEnergo, ar putea conduce la o devalorizare a grivnei ucrainene, ceea ce ar spori marjele de profit ale companiilor din domeniul minier si al oțelului.

În ceea ce priveşte Republica Moldova, dialogul cu Ukraina este posibil în ambele cazuri. Totuşi, în plină ascensiune a Chişinăului în raport cu Kievul vizînd apropierea constructivă de Bruxel, justificarea de a susține Moldova, decupînd-o sau nu de „pachetul” moldo-ucrainean, poate veni doar pe fundalul europenizării Ukrainei, aşa încît mesajele să circule pe aceeaşi undă, deşi de pe poziții ierarhice diferite, cotat fiind Chişinăul. Aceasta se poate realiza în paşi mai rapizi şi mai siguri dacă cîrma navei ucrainene o va lua Iulia Timoşenko, fiindcă Ianukovici va prefera să penduleze.

Rezultatele primului tur al scrutinului prezidențial îi oferă lui Viktor Ianukovici un avans de 10 puncte în fața concurentei sale. Ñel puțin acest fapt îi permite preferatului rus să-şi alimenteze aroganța cu ideea că şi-a luat acum revanşa, după invalidarea pentru fraude a victoriei sale la prezidențiale în timpul Revoluției portocalii, care l-a adus la putere pe rivalul sau, Viktor Iuşcenko.

În pofida avansului de care dispune Ianukovici, cel de-al doilea tur nu este încă decis, astfel încît Timoşenko, cunoscută pentru dinamismul şi agresivitatea campaniilor sale, mai poate recupera, obținînd în special votul alegătorilor indecişi la o rată de participare mai mare în turul II. De asemenea, actualul premier poate conta pe voturile oferite pentru Serghei Tighipko, Arsenii Yațeniuc şi Victor Iuşcenko, după principiul: alegerea „unui rău mai mic”.

Aşadar, după un 7 decembrie eşuat pentru Moldova, rămîne să urmărim un 7 februarie promițător pentru Ukraina. Să fie pregătită gheața şi puse la dispoziție două perechi de patine! Show-ul “pe muchie de cuțit” continuă…