agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1109 .



Deznădejde...
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [monyk82 ]

2010-02-02  |     | 



Rătăceam printre frunzele zdrențuite și murdare de greață... Ploaia îmi mângâia pașii domoli și îmi șoptea lin o poveste... Povestea tristă a necunoscutului, veșnic nevăzut, neștiut, singur... Așteaptă o inimă, un suflet... Lipit în noapte de colțuri reci de marmură, se-ngână cu dimineți sângerii și suspină... -Nu mai există curaj... suspină deznădăjduit. Nimeni nu mai îndrăznește să viseze la o floare și d-aia mor florile...
Ce trist!!! Mor florile frânte în brațele fericite ale unei madame... Mor înghețate în sloiuri de gânduri inutile, distrugând frumusețea mediocră a unui surâs...
-Nu mai există curaj... suspină iar deznădăjduit. Nimeni nu mai îndrăznește să viseze la zorii unei dimineți și d-aia ne mor speranțele...
Trăim robotici, înt-o lume lipsită de culoare, de parfum, nu mai simțim ce gust are un zâmbet, nu mai simțim trilul domol și suav al niciunei păsărici... Tot ce atingem este doar fantasmă... o himeră și umbra unui vis...
-De ce nu mai e curaj?...suspină el îngenunchiat... De ce?????
Urletul lui sfâșie cerul în mii și mii de fulgere, care ating copacii, florile, culorile tremurânde... Se lasă negrul în toată ființa... E trist, prea trist...
Îl las acolo, lipit de zidul înghețat și plec și eu, atingând o urmă inscripționată în sufletul meu... Mă arde... Mă-ngheață până în adâncul ființei mele și mă cutremură... mai mult decât ecoul strigătului lui...
Da, nu mai este curaj în lume...
Nu mai îndrăznesc nici să gândesc de ce...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!