toți pleacă la nemți și noi mergem la ruși
îmi spunea cu obidă prietenul meu Releu într-o noapte toridă de mai în
'94 după zece doi'spe sute de garonne

alb,
de fiecare

pardon,la ruși și la turci

ce are mă Stambulul
nu-ți mai place
când l-ai văzut prima data ți-au dat
lacrimile de emoție

asta a fost acu' patru ani
mi-a plăcut din moment ce m-am întors
de 84 de ori
și mi-au dat lacrimile de la ăla care se descălțase
în autocar

da' Kievul
Odessa
Chișinăul
Tiraspolul

unde daca nu-i dadeam douăzeci de parai
șoferului sa te aștepte
te lua acasa separatista aia

nu-ți mai plac
vrei în occident
la nemți
în lagăr

în lagăr dar cu patru sute de marci lunar
cum o fi

și cum vrei mă să să ajungi
nu vezi că au pus ăștia sârmă ghimpată în jurul Europei lor

și vizele costă cât un sfert de dacie
asta dacă nu-ți iei vreo plasă
de rămâi și fără pașaport

mă privește adânc sorbind cu distincție din paharul de garonne

cu trenul
din Varșovia
e un tren direct Bruxelles
au plecat băieții

care

nu-i știi tu

dar tu îi cunoști

nu personal
da îl știu pe unu' din cartier care îi știe

și la graniță cum facem
dăm șpagă

mergem cu podul

care pod

podu' trenului
că orice tren care se respectă are un pod

hai sa mergem că ai luat-o razna

își scutură o scamă imaginară de pe crocodilul
tricoului lacoste luat din Aksaray

ne trebuie doar o cheie
ca a nașului
și cu un pic de baftă suntem in Belgia


așa începea o călătorie de paisprezece ani.