nu e nimic pierdut
câtă vreme ai morți de plâns
și uși de deschis



când plec nu las cheia sub preș
nu am avut niciodată nevoie
de motive
ca să mă întorc
sau poate nu am plecat încă
niciodată

am lucruri care nu îmi aparțin
doar mâna mea le schimbă locul
câteodată
ca și cum ar vrea să le supună
așteptarea

și dacă vrei să îți faci o idee
ei bine sunt genul acela de om
care exersează zilnic acest zâmbet
pentru cel care
îmi va trage fermoarul
peste pleoape