Roi alb pe purpuriu de mărțișoare-
doi fulgi de primăvară huiduiți
în nourul de clipe călătoare
înspre apus, de Cer neauziți.

O ultimă planare, acuzată
de mugurii pe cale de-a plesni
cătînd îndreptățiri în chip de vată
pentru fior ce prinde a foșni.

O ultimă dorință... Cui îi pasă
că vor zbura spre soarele încins-
păcatul cel din urmă azi îi lasă
să muște-mbucătura ce i-a-nvins.

Și de e joc sau liberă cădere-
vor fi doi stropi într-un april străin
turnați între petale pentru miere,
aleși din umplutura cu venin.