agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-15 | | Din trupuri Ikebana Nu mi te-ai dovedit neprimitoare, încă bizantină cetate, Constantiana, tu, suflet scăldat în ape... tu, trup tăiat (τωμις) care mă prinzi seara de oglinzi, cristale... Prin șerpii părului de nisip mă cațăr felin, cât mai sus în “copacul cu crini” – cum îți place să-i spun arborelui ce-și scutură vara coama. Gornetele florilor lui lila ca o grădină suspendată se deschid în parcul Tomis, chiar în spatele primăriei dar și la Palatul Copiilor. Când pică jos aceste însemne aștern covor imperial Porții spre Vis. Reîntinerind eu din Miri, o să le readun și-o să facem duși în apele corpurilor Ikebana pentru ca trupul tău vegetal Tomise să ne-absoarbă viața. Marea inundă Muntele Am traversat cu somnul meu etajele unei duble revelații. Am trecut printr-o experiență tragică la început, apoi sublimă. În visul avut spre dimineață mi s-a arătat chiar chintesența viselor de până mai ieri: mai întâi marea apropiată umflându-se și înghițind clădirea lungă în care mă suii, apoi un munte necucerit de nimeni, dintr-o cetate făcută pe timpul lui Zamolxe. Între crenelurile clădite sângeriu, contrastând cu piscurile sinilii carpatine, sau cu platourile de un verde crud și netede văzui Lacul Albastru înspăimântător, foarte întins, ca un ochi gânditor și adânc. Acest lac ar fi putut ocupa ușor un crater având diametrul de câțiva kilometri, totuși distanța lui îmi era accesibilă de mă coboram din cetate și nu cred că mai este niciunul grandios la înălțimea celor peste două mii de metri, în afară de celebrul lac Titikaka. Nu eram singur, ci împreună cu Miri, citind din rune vopsite pe pietre istoria, poate numai spre sfârșit îi vorbeam... Visul meu a fost din două părți – prima, cea a clădirii inundate de mare, care se desfășura ca un film mut, grăbit, ireal, iar a doua, stând la braț cu Miri, era continuarea foarte coloră, vorbită, într-o contemplație a runelor sau a lespezilor-aripi de cărți vii ce se-aranjau sub zidurile perfecte, nesparte nici măcar de vremuri, ninsori precum sufletele dintr-o altă Carte a morților. Încă un amănunt, luminozitatea... Parcă ar fi intrat într-un dublu con de umbră. Mai întâi când m-am adăpostit de mare în uriașa clădire (bâjbâind după un mijloc rapid s-ajung sus, de m-am salvat pe un pat-ascensor inspectând în zbor etajele invadate din exterior). Luând de mână pe Miri, am mângâiat circularele ziduri ale cetății, la citirea pe nerăsuflate a numărului de huni ori al tuturor năvălitorilor neconsemnați decât de noul izvor constănțean văzut ieri ieșind de sub Podul fostei baze Shell, din curtea unei case spre liniile căii ferate reinstalate. Dacă mai trec și astăzi, pe 7.08.’08 pe lângă izvor ca să scutur covoarele de la casă cum cere tradiția, poate o să-l mai văd, dar oare pe 8.08.’08 va mai fi, sau va curge și el căzând prin acest vis într-un infinit rift?! De ce-i oare luminozitatea apei alpine mult mai mare decât cea a litoralului pus în alertă de acea mare cu creastă din visul meu, chiar decât valurile colosale ce refulaseră greoi?... Aripile scrise pe-acel trecut îngopat în nori, din cetate, nu au mai fost atinse, înțelese, purtate de nimeni până la noi doi Miri și mine?... Pus la proba cheilor Lâncezesc dimineața după ce iubită-mea a fost catapultată din focul iubirii mele într-o altă săptămână lucrătoare încât și-a uitat (încă de luni!) cheile chemându-mă urgent la serviciul ei să-i deschid niște yale și un lacăt dar tot ea s-a priceput să scoată din amorțeli metalice segmentul trupesc de șarpe oțelit devorând carcasa de fier pe care dacă nu-l deschidea în mâinile ei mi-l lungea de dor în pantaloni... și declar că la ora prânzului îi prepar un ceai verde cu lămâie și miere la un filé de pangasius fără ulei în tigaia de teflon bine rumenit sub capac pentru care-am alergat să i le-aduc la muncă fierbinți mulțumindu-i că îmi lasă timp s-o scot la pupa(t) – fiind cea mai-cea ea care-i Miri tanchista care mi-a făcut vânt ieri de pe turela de tanc numai pentru a se imortaliza singură pe el într-un mobil ea Miri ”maistra” supărată că n-a văzut telescoapele ”Delfinului” ci doar a stat o oră jumate la coada submarinului ea războinica ce-avea chef să torpileze tot prin proba de foc de pe crucișătorul ”Lăstunul” ea soldata sau cadeta urcată ieri printre “colegii” săi și salutată de tot echipajul marii nave de luptă pe care-o cumpărase-n miniatură desenată pe noua șapcă neagră ”Mărășești” ea respectata și de subofițerul scafandru care ne-a explicat tot ieri în 10.08.’08 la Ziua porților deschisei Marine Române cât de riscant e să detectezi minele cu efect întârziat lăsate de americani în războiul din Golf ca să le culeagă în bot atâția italieni întorși căsăpiți ca și-n ultimul război mondial însă acum nu de etiopieni sau albanezi le e teamă ci de explozibilii umani care sunt în număr de zece milioane migrând ca îngerii morții printre noi de parcă numai pe-acești peninsulari i-ar aranja tot imnul săltăreț în gropi din Armata generalului lui I. Kadare după ce avionul le-a pus pe cheile Tibrului sicriele zeci!... Rămân interzis Lângă ochii aprinși sprânceana ta îmi spune “stop nu mai ocoli mașinile în trombă nu coti pe sensul interzis nu stagna în locul rezervat” și rămân imediat fără carnetul de șofer reținut sub brațul tău felin ce-ntinde o lanternă julit/bășicat la piele de-a ta flamă/mângâiere mă-ndepărtezi de la volan mă frânezi din spargeri de parbrize și viteze precum face pe Broadway la flagrant delict și the cap pe-un Harlley Davison ah dar tu ești iubito polițista mea dotată cu un super motor din Poliția locală deprins să nu-ți uit nicicând încruntarea ciugulesc și-nghit ca uliul tot ceea ce-n căngi rămase din erosul de vampiri al copoilor-femele și-s pentru tine rob avid să facem stânga-mprejur ca să mă pui stăpână arestat la stâlp cu aripile-n sus de borfaș plesnite de-al tău bulan sau în abdomenul de ogar al râvnitului Jaguar luat în rent-à-car nelimitat din parcarea Tomis Moll-ului eu i-aș forța cu tine ambreiajul labe ți-aș uni pe sâni dar vai în brățară mi le strângi și arcuind compasul elastic după-ale tale coapse mă pui să-ncalec iară tu conduci din spate-mi pe șa de Harlley Davison te Miri de proba ce mi-o vei ghierui altora din cupluri erodate în motorizate pe mare ambarcații stâncile prora le-o rănesc deși ei precum Sisifii își pavează Tartarul cu... atâtea atenții însă noi plutim lipiți pe bulevard m-ai adulmecat ușor în raid și mă-mpingi să zbor din spate provocându-mi răni neștiind eu să-ți pregătesc ca orice partener seară de seară mii de atenții gingiile mi le simt prea răsfățate-n gâdilări când (pentru a câta oară!) pus bine-n șaua de motor sub limba-ți giratoare cu dinții până-n gât spre tine iar întors mă-nsângerezi rod invers tot în gol nu ca în pat din plin frânghia nevăzută a legii care firea ne-o sugrumă ezitările planării și răpirii mele sfârșesc așa: aidoma unui condor în picaj împins din șa jos pe trotuar mi se-ntorc pe spate penele la recile tale sărutări pe care mi le-ntinzi pe tâmple ca pistoale de semnalizare gheața legii tale încă-i prinsă de spatele meu atent monitorizat din cauză că te-am jignit în loc să mă supun numărului de motocros te implor încă sechestrat să nu mă torturezi și la arest și-abia iertat de eșafod accepți să-ți mai dezlegi de mine gura și centura de copoi pe mijlocul șoselei unde-mi înapoiezi fără amenzi mașina Jaguar între timp tractată și îmi spui: ia de-aici nou-nouț (ți l-am pregătit deja) eurocardul de șofer internațional |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate