agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-24 | | Eram și noi mărișori, ce mai… ne puteam permite să-ncercăm efectul licorii ce ne-o interziceau cei mai mari ca noi: părinții și în special d-na dirigintă. Am plănuit cum și unde să probăm, de unde să cumpărăm… Zis și făcut! El, colegul și prietenul meu cel mai bun, Ghiță, m-a așteptat în ziua de vineri la ușa cantinei până ce am terminat de mâncat. Parcă era o zi cu ghinion; a mers greu servitul mesei, așa că a trebuit să mă aștepte multișor. Nu aveam bănuți pentru ca să mergem două stații cu autobuzul până la "Autoservirea Tic-Tac", așa că, pe jos am făcut cinsprezece minute flecărind vorbe de adolescenți. Bine dispuși, surâzători, am intrat în magazin, îndreptându-ne la raionul "băuturi", dându-ne cu presupusul care ar fi mai bună, mai gustoasă; apoi aruncam ochiade și propoziții scurte unul la altul "tu vezi cât costă?!" – "nu-i de noi asta; uite, ceva mai ieftin... rom"; și ca făcutu’, "rom" a fost să fie. Am plătit la casă fără să fi avut probleme cum ne imaginam noi. Plănuisem și o minciunică pentru a păcăli pe d-na casieriță dar n-a fost nevoie. Ne-am întors la liceul nostru din strada Războieni 24, cu sfertu’ ascuns într-o plăsuță plină de nimicuri și ceva pișcoturi. Am exersat studiile ce le aveam de lucru pentru lunea următoare, iar când sosise ora plecării ne-am furișat în grădina școlii cu pomii încă înfloriți. De după colțurile unei magazii observam plecarea lui ‘nea Hanganu, omul de serviciu care seară de seară conștiincios, își făcea datoria în cele mai mici amănunte. Ehei, acum e partea distractivă. Cine-o destupă... Am cedat în favoarea prietenului meu doar după două propoziții prin care-mi arătam dorința să fi fost eu cu "onoarea" de a o desface; după ce a reușit să-nlăture dopul cu metode de el știute, mai bine zis văzute la alții, mi-a dat "licoarea" buclucașă însoțită de două cuvinte de îndemn "fă-i proba!" Am apropiat sticluța de gură, dar imediat mirosul particular s-a făcut remarcat, provocându-mi o stare de nemulțumire... apoi am luat vreo trei înghițituri... a urmat el să facă aceleași gesturi ca și ale mele. Mai schimbam subiectul discuțiilor, preocupându-ne chiar și de examenul de treaptă ce urma să se introducă cu începere din anul următor. Încet-încet s-a dus tot conținutul, chiar dacă spre terminare simțeam că ni se făcea părul de pe cap "măciucă" cum se spune. Uitasem de noțiunea timpului; deja se făcuse-ntuneric; noi eram încă pe banca de sub cireșul ce începuse a-și abandona florile nefecundate ca niște picături de ploaie, când și când. Parcă se-nvârtea totul în jurul meu și-al lui. Ne-ntrebam pe rând cu un ton de batjocură: "ei, de-acum mai bei?" Toate ca toate, bune și la locul lor! Ne-a prins somnul. Am adormit ca doi bețivi notorii... Cam un pic după miezul nopții s-a schimbat macazul; am început să ne simțim rău: greață, dureri de cap, de stomac; mi-e penibil să descriu clipele următoare până la răsăritul soarelui... Aceasta a fost proba alcoolului pe care nu am "reușit" să o trec... mai bine-așa! De-atunci, n-am mai pus gura pe "rom".
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate