singurătatea e acest drum lung
l-ai măsurat cu pasul
de la început
cu încăpățânare
iar la sfârșit nu mai știai
cât ai umblat

sunt acele dimineți
în care din ușa bucătăriei
îți zambești
stai la masă
și bei o cafea
din două cești

mai sunt zilele acelea
în care bați la ușă
și-ți răspunzi
cu un zâmbet agasat
ca și cum nu ai fi vrut
să te caute cineva
vreodată

în casa ta de om trist ai strâns
doar lucruri evident vesele
deasupra ușii ai mâzgălit
nu, aici nu stă un om singur