oh mama mea
mi te-amintesc cum te-nvârteai în șapte părți
le îmbrăcai pe domnișoare
după tiparele timpurilor
anotimpurilor
ușile tale erau larg deschise tuturor

dar acum
șireturile-ți sunt de neatins
cu mâini tremurânde
mă îmbrățișezi
ai ochii mici
din ce în ce mai mici
durerile mai mari
și semnul întrebării din coloană mai profund
poate e
crucea postului tău mare

singura mângâiere -
bobițele rozariului alb
lunecând lent printre degete
și
îi visezi mai des pe cei plecați