mi-am adus aminte de mine...
astăzi, dumnezeu și-a luat rămas bun de la om
acuma când am aflat că primăvara
și-a pictat deja culorile

mi-am regăsit fiecare umbră pierdută
bătrâne, în sfârșit ți-ai (re)găsit liniștea
mai ști acele zile când se făcea că plouă
iar noi eram acoperiți de zâmbete
mai ști acele nopți când luna tăcea
iar noi nu știam de ce tace...

este deja prea târziu
de aceea sfârșesc aici această poveste
a omului...