Limba lui Shakespeare, engleza, în timpul liceului, mie mi-a fost predată de doamna profesoară Lidia Scurtu, în clasa a IX-a, dânsa fiind totodată și diriginta mea, un an mai târziu, dânsa s-a transferat la liceul Nicolae Bălcescu, și, astfel, din clasa a-X-a până în clasa a-XII-a, mi-a fost predată de doamna profesoară Rodica Predescu care venise la catedră, la liceul ”Mihail Sebastian”, în locul doamnei Lidia Scurtu.
În timpul liceului, eu am studiat și limba latină, timp de patru ani, împreună cu d-na profesoară Saghin, iar bogata limbă strămoșească, româna, mi-a fost predată de domnul profesor Ștefan Cioranu până în clasa a-XI-a și în cl.a-XII-a de doamna profesoară Tatiana Bercariu.
Unul din momentele fericite din timpul liceului, pe care eu mi-l amintesc, a fost atunci cînd am obținut nota 10 la logică în clasa IX-a, fiind notat de răposata d-nă profesoară Georgeta Toma, dânsa a fost cea mai atașată de mine, dintre toți profesorii, ea având să treacă în lumea celor drepți datorită unui cancer esofagian în anul 2005.
De asemenea, aș dori, nu în ultimul rând, să-l reamintesc și pe directorul liceului"Mihail Sebastian",domnul profesor de fizică Dan Leu, dânsul a fost coleg de liceu cu tatăl meu. El m-a ajutat și m-a susținut foarte mult în timpul liceul, încă de la începutul liceului, prezentându-mă domnilor profesori cărora le-a explicat situația mea, cerându-le permisiunea să-mi dea voie să iau notițele la orele dânșilor cu ajutorul unui reportofon, datorită faptului că eu nu puteam să scriu cu mâna. Dânsul a decedat, pe data de 05 ianuarie, în anul 1996, datorită unor probleme hepatice de care el suferea demult timp.
Un alt moment, de data asta comic, care mi-l amintesc foarte bine, s-a întâmplat în clasa a-X-a, când, vrând să mă întorc la bancă, la sfârșitul unei pauze dintre ore, am căzut jos, peste mine, au alunecat colegele mele de clasă care se grăbeau să treacă în bănci, atunci, d-na profesoară de matematică, Carmen Folea, cu care urma să avem oră, intrând, în acel moment, în clasă, m-a întrebat:"- Ce s-a întâmplat cu tine?” ”- De ce ai căzut pe jos?", lovindu-mă cu bărbia de piedestal, iar eu i-am răspuns: " - Doar ce au căzut colegele mele peste mine!".
Cel mai important moment din viața mea, a fost când eu am susținut examenului de bacalaureat, în vara anului 1997, care l-am luat cu brio, obținând note mari la limba engleză, la filosofie și la limba română.
În perioada liceului, doctorul meu curant, domnul Corneliu Bârsan, a depus o cerere la Crucea Roșie Internațională, în speranța obținerii unei burse de studiu la un colegiu special din Europa pentru persoane cu dizabilități fizice unde eu aș fi putut urma cursuri superioare, însă, așa cum spune și proverbul,"Nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește". Prin urmare, cu această bursă a pleca la studii, în locul meu, fiul unui fost securist.
Despre acest adevăr, eu am aflat, de la mama mea, la câțiva ani după decesul tatălui meu.
În primăvara anul 1998, tatăl meu m-a înscris la un curs de operator computer, la școala particulară de informatică aplicată a doamnei Zeca din Brăila, unde eu am învățat să lucrez: în word, în excel și în corel draw.
Un moment de cumpănă din viața mea a fost în vara anului 1998, cînd eu am afla de necruțătoarea boală de care suferea tatăl meu, cancer pulmonar, și care va duce la inevitabil său deces, pe data de 26 ianuarie 1999, în urma unor accidente cerebrale care sau repetat în decurs de câteva ore, el fiind internat în spital.
Menționez că, în toată această perioadă dificilă din destinul vieți mele, alături de mine, au fost: mama mea, Niculina, sora mea, Alexandra, și fostul meu coleg de clasă din liceu, Petrică Cătălin Butiseacă, de care mă va lega o prietenie adevărată pentru totdeauna.
Între anii 1998-2000, eu am urmat un curs de limba engleză, modulul pentru avansați cu 32 de lecții la institutul european de cursuri prin corespondență, ”Eurocor”. În acea perioadă, eu primeam prin poștă câte un pachet, în fiecare lună, care conținea un caiet și o casetă audio cu câte două lecții de engleză de gramatică și de vocabular, iar la jumătatea fiecărui caiet erau două pagini cu un test care conține exerciții de gramatică și de vocabular ce trebuiau rezolvate referitoare la materialul de studiu din caietul respectiv. După ce eu complectam chestionarul respectiv, îl trimiteam în plic prin poștă, la București, la institutul ”Eurocor”, pentru a fi corectat de un profersor personal. Fiecare cursant avea un cod pe care îl primea la începutul cursului. Acest cod trebuia notat atât pe plic cât și pe chestionarul respectiv, înainte de a fi expediat pentru a fi corectat la sediul Eurocor din București.
După ce testul respectiv era corectat de profesor, chestionarul respectiv îmi era retrimis mie, împreună cu calificativul obținut, prin poștă.
Îmi amintesc că codul meu de cursant de la cursul de ”Engleză pentru avansați” era 0381015008.
Eu am absolvit acest curs în luna Iunie in anul 2000.
În vara anului 1999, un eveniment important pe care eu l-am trăit, fiind pasionat de astronomie, a fost eclipsa totală de soare, care avea să-mi creeze o disfuncție minoră a ochiului stâng numită cheratocon, adîcă eu vedeam cu ochiul stâng ca prin ceață.
În urma acestui dianostic pus de doamna doctor Gârleanu la cabinetul particular al dânsei din Brăila, în anul 1999, în Octombrie, la recomandarea dânsei, verișorul meu, Florin Udrea, locuind, care lucra în M.A.I., a făcut o programare la domnul doctor militar oftalmolog Ștefănescu, în București, la cabinetul particular al dânsului, unde am fost, câteva luni mai târziu, în jurul datei de 15 Iunie 2000, împreună cu mama mea și cu sora mea, călătorind cu trenul, dar, spre norocul meu, dânsul a spus că nu este nevoie de o intervenție chirurgicală, dându-mi un tratament cu vitamina E sub formă de picături pe care trebuia să le pun, seara, înainte de culcare, în ochiul stâng.
O altă perioadă importantă din viața mea a fost în momentul când am intrat în afacerea AMWAY la propunerea domnului Luigi Cristea, fiul fostei mele învățătoare d-na Eugenia Cristea, în primăvara anului 2000, care, în cele din urmă, nu s-a dovedit a fi benefică petru mine datorită lipsei clienților.
În acea perioadă, a început să mă viziteze una din fostele mele colege din școala generală, Ecaterina I. Moșescu, ea venea la mine doar din interes, auzind, probabil, de la fosta noastră învățătoare Eugenia Cristea, de intrarea mea în această afacere.
Ultima dată, când m-a vizitat, în vara anului 2005, ea m-a întrebat cu o nesimțire crasă dacă lucrez undeva și cât câștig, știind și văzând situația mea, mi-a întors spatele, continuând să vorbească cu sora mea Alexandra, comportamentul ei m-a determinat pe mine să mă supăr pe ea și s-o dau afară din curte despărțindu-mă de ea pentru totdeauna.
În toată această perioadă cât timp noi doi am fost împreună, ei îi plăcea să umble și să aibă aventuri amoroase cu unii dintre prietenii mei.
Între anii 2003 și 2005, eu am fost cooptat în programul: "Phare-Coeziune Economică și Socială-Teatrul ca viață-pledoaria tinerilor cu dizabilități care tânjesc după înțelegere" desfășurat în incinta teatrului "Maria Fillotti" din Brăila, unde am jucat într-un spectacol de pantomimă regizat de domnul actor Alin Florea și în piesa, ce avea un titlu sugestiv, "Caut un prieten", în regia domnului actor Liviu Pintileasa.
În această piesă alături de mine au mai jucat și alte persoane cu dizabilități fizice cum ar fi: Gabriel Ene
,Găbițu, Cornel Stroie, Dan, Daniel Plopeanu, Flaviana Saghin, Ionuț Stroie, Irina Cotigă, Alexandru Crețu, Adrian Cochirleanu, Angelica Bănică, Cristina Baciu, Ștefan Aliman, precum și actorii:Ramona Gângă și Valentin Terente.
Reprezentațiile acestei piese au avut loc atât pe scena teatrului ”Maria Filotti” din Brăila cât și pe scena Teatrului ”Foarte Mic” din București, între anii 2004 și 2005.
Din anul 2010, eu scriu și public personale, poezii și haiku pe site-ul www.poezie.ro și în revista ”Împreună”, tehnoredactată de domnul Aurel Burcea.


Sfârșit.