De ce sa mai plang, pentru cine sa mai plang?

Am plans zile in sir ,ochii inlacrimati imi erau tot timpul cand ma uitam in jur si nu o mai vedeam langa mine pe cea care insemna totul pentru viata mea.Numai cand imi aduc aminte si acum cat sufeream cand nu era cu mine,la inceputurile relatiei noastre cand faceam atatea eforturi sa ne vedem caci toti erau impotriva noastra, nu trecea seara sa nu o vad sa-i sarut gurita macar si apoi sa ma duc acasa linistit. Plecam de la serviciu noaptea si atunci nu aveam masina, aveam o bicicleta si mergeam 10 km sa ma intalnesc cu ea sa ne spunem durerea si suferitele pe care le aveam fiecare acasa, sa ne alinam fiecare cu caldura sufleteasca a celuilalt.Si plecam dupa 1 noaptea tot calare pe bicicleta inca 15 km, dar nici drumul lung,nici oboseala nu ma faceau sa regret caci eram fericit ca o vedeam pe iubirea mea pe care incercam macar petru cateva ore sa o las fericita. Ne desparteam mai tot timpul plangand unul de celalalt caci ne durea in suflet ca nu putem fi impreuna din cauza unora,o sarutam cu lacrimile pe obraz pe ochisorii plini de lacrimii si ii uram tot timpul acest paragraf'' somn usor, vise placute puricei sa te sarute, te iubesc mami'' si plecam fara sa ma mai uit in urma. Nu mai am de ce sa mai plang si pentru cine caci petru mine 6 ani petrecuti impreuna inseamna foarte mult si daca petru ea eu nu am insemnat nimic si numai insemn nimic, numai are rost sa vars lacrimii petru ea.Daca eu dupa acesti ani sunt nu un simplu baiat petru ea ci un dusman, nu are rost ca lacrimile mele sa mai cada,trecutul mereu ramane in inima mea si in mintea mea si mereu ma face sa traiesc in abis acele momente si as vrea sa plang dar ma opresc si imi zic : de ce sa mai plang si pentru cine sa mai plang? Nu mai are rost, pacat petru ani care au trecut.