agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-20 | |
m-am trezit de huruit rânduri și rânduri de oameni împingeau niște lăzi mari de fier înspre gura de întuneric din care nu s-a întors nimeni niciodată lumina posacă a reflectoarelor din colțuri nu permițea privirii mele dezertoare să treacă alături de acești oameni
eram într-o încăpere neobișnuit de înaltă cu pereții formați din tuburi imense de nai din tavanul de întuneric coborau lanțuri anume spre a-mi înfășa trupul proaspăt simțeam frigul ruginit altoind în carne oamenii nu vorbeau deloc între ei lumina atât cât era acoperea brațele prea lungi ale umbrelor uneori reușeam să mă prind cu privirea de rutina aceasta fluidă a clipei nu știam ce să cred descumpănirea devenise albicioasă ca un strat de mucegai peste gânduri bărbați femei unii înalți alții scunzi și dolofani unii cu pielea măslinie alții sidefii unii cu ochi albaștri alții cu ochii închiși cu toții împingeau aceste lăzi scrijelind tăcerea cu urletul greoi al podelei de ciment trecerea era definitivă în mine creștea un spic de singurătate. atât de simplu era.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate