Prin invazia tăioasă a poveștilor obscure
Care vin ca să mă fure
Stau cuminte lîngă geamul aburit de filigean
Și privesc pe țărmul pașnic
cum năvalnic își asmute marea trene lungi de spumă
Ah de ce nu este oare
marea tristă și nebună
doar să-mi fie mie mumă
Iar în nopțile cu lună
Peste ape reci și negre ca și penele de curcă
Se destram oștiri de valuri care mintea ne-o încurcă

Stau o clipă, doar o clipă, mă strunesc și cu nărav
Îmi argumentez patetic orizontul meu de sclav
Eu ce până adineanuri eram prins pe sub ruine
Răsuflu acuma în beznele pline
ce joacă la sorți pe vii și pe morți
dac-aș sta să le descriu
într-o scurtă vreme, poate, aș ajunge în sicriu
de aceea nu mă-ncumet și doresc să vă urez
să fiți fericiți ca mine când eram un titirez
mic și mă jucam prin casă învârtind o pernă mare
până ce tot orizontul mi se-așternea la picioare
iar acum de clipe-n-clipe îmbucate fără rost
am uitat tot ce a fost
tot boscorodind la ghemul care viața mi-o destramă
mă așez ușor pe pături și pun geană peste geană

las tot și alunec încet, în tăcere
fără un scîncet și fără durere
cobor pe-acel fuior pe care lumina picură în mare
apoi mă întunec și cad în uitare
pe fundul de mare fără culoare
în ape tăcute și negre și slute
alunec, mă-ntunec dar tot nu mă las
unde n-adie vântul prin cețuri fără glas

stau sub sticla unui ceas
și orele dispar pe rînd
cu toate frunzele din crîng
iar firmiturile de gînd
pe apă tremură nătîng
în valurile tale reci
pîrîu care prin mine treci
cu gîlgîitul tău din veci

lumina fuge pe poteci și desprimăvărează amintirile
în locul lor tăcerea unui vast amfiteatru

(Aș putea să încep cu sfîrșitul adică cu acea mantie în care mă înfășor întru uitare.
Dar mai există și acea scoică care păstrează sunetul începutului.)

erau superbe vedeniile acele și eu eram superb ca o apă în matcă cu zăgazurile date uitării
dar toate rîurile curg spre mare ca să-și adape teribila lor sete
la fel și eu mă zvîrcoleam pe la vărsare prin ape mîloase, pline de viermișori
încercam să ignor atingerea lor nenumărată, de parcă mă îmbăiam în apă minerală
uneori îmi puneam sare de baie în cadă dar nu era același lucru
începeam să citesc la o materie anume, ideile se lipeau de mine, îmi intrau pe sub piele
în toată viermuiala aia din școală nici nu mai știam ce vreau
au venit apoi niște valuri mai mari care mi-au luat pămîntul de sub picioare
cu toată forța disperată a agoniei lor
mă învîrteam ca în mașina de spălat dar mă simțeam la fel de murdar
mi se părea că am un frate geamăn care îmi joacă feste
dar în spatele clasei cu pantalonii lăsați în vine era chiar un frate geamăn
care-și vedea de eshibiționismul său
uneori mă făcea să rîd dar de data asta stăteam neclintit în bancă
îl auzeam cum sare de pe o bancă pe alta dar nu voiam să mă întorc
fetele fugeau în recreație chicotind
eu ziceam ce poate să-mi facă
încercam să dau timpul înapoi să cred că nu se întîmplase nimic
dar pînă să se încheie la pantaloni eram deja unul dintre viermișorii aceia
apele forfoteau amestecate cu mîl și nu puteam să văd clar
mă uitam le firele de praf care se aștern pe podea ca pe un fund de mare
voiam să mă duc la fund în liniștea surdă a apei
dar nu trăisem mare lucru și mai erau și părinții mei
nu mai aveam în fața mea decît un perete și ștreangul valabil pentru orice ocazie

După un timp mort se aude un susur ca vîntul pe sub ușă în timp ce faci baie
Nu se știe foarte clar dacă o să supraviețuiesc rod tulpini rodul dragostei cuiva din trecut
și aștept printre potcoavele de cai morți ale amintirilor

În locul meu în acea vâioagă abandonată
pot face să se repedă marele domn mort care-și coace castanele în memorie
el ascultă și te ține minte de parcă niciodată nu v-ați cunoscut

E iarnă. Un sentiment de solidaritate ne jupoaie umerii. Dar prin toată această pedeapsă se aude vocea Temnicerului, o voce geroasă. Cînd mă plictisesc îmi imaginez că scuipă flăcări și rîgîie în versuri. Acum se apropie de temnița noastră și ne bate încet la ușă:
- Deschide, deschide și primește viziunile, spune El cu o răsuflare de cozonac și nuci coapte.
Într-un tîrziu mă hotărăsc să-i dau drumul.