,,Noptile sunt atat de triste fara tine iubito, fara zambetul tau, fara atingerea ta incat nu stiu cum pot rezista atatea nopti fara tine!
Randurile mele atat de vesele si de frumoase candva au devenit acum doar niste cuvinte reci si trite caci ele sunt adresate acum unei amintiri, unei fantome ce a disparut intr-o dimineata din viata mea dar a uitat sa dispara si din sufletul meu, din inima mea.
Se pare ca inca mai platesc impozit pentru fericirea ce am tarit-o candva alaturi de tine, iubito.Lumea imi spune sa merg mai departe si sa incerc sa te uit si sa te inlocuiesc cu o alta dar ce stie lumea ce este in sufletul meu???
Cum pot sa am un viitor daca imi uit trecutul?Iar daca tu reprezinti pentru mine trecutul, de ce ma doare lipsa ta?
Sunt sute de intrebari la care tu detii raspunsul dar nu mi-ai raspuns nici macar la o singura intrebare si ma lasi sa ma chinui singur sa aflu raspunsurile ce ma fac sa nu pot sa dorm.Am aflat ca in viata sunt doar doua drumuri de strabatut:TU si Singuratatea ce ma inconjoara!
Te las pe tine sa imi spui ce drum ma asteapta, incotro sa apuc, ma simt inchis intr-o colivie numita singuratate si printre gratiile careia vad tot timpul chipul tau oriunde as privi.
Mi-ai daruti libertatea atunci cand ai plecat dar ce sa fac cu aceasta libertate cand tot ce vreau este sa fiu prizonierul bratelor tale???
Ma doare si ma raneste aceasta libertate pe care nu am cerut-o si nici nu o vreau.Iadul in care traiesc acum nu are flacari, nici diavoli, iadul meu este locul in care tu nu apari, iubito.Te-am pierdut incercand sa invat ce este iubirea, singura lectie la care nu am putut trece clasa copiind.Nu dai cumva si meditatii sa trec si eu clasa?
Nici un paradis nu isi mai deschide usa pentru mine sunt izgonit de peste tot iar pastila fericirii nu pot sa o cumpar!
Fiecare om trebuie sa isi gaseasca propriul drum de vindecare a unei suferinte dar mi se pare nedrept ca soarele sa mai rasara intr-o lume in care tu nu mai existi.
Nu pot sa misc nimic de frica sa nu imi pierd amintirile cu tine, mi-e frica sa ma misc si eu, stau asa nemiscat de o vesnicie parca si nu imi dau seama cand ai plecat fara sa te simt.Timpul va vindeca cu siguranta o rana vie si de abia acum inteleg ca aceasta stare de visare a fost un privilegiu nu un drept.Am luptat cu viata umar la umar dar ca de obicei ea a trisat pentru ca nu ii place sa piarda niciodata.Stau acum la o coada i sala de asteptare a fericirii si vad peste tot oameni, persoane triste, singure.Ce astapta tot?Sa le vina randul din nou la fericire! Si cum coada este imensa iti dai seama cand o sa imi vina mie randul!!!
De unde sa mai stiu ce este iubirea daca ai luat-o cu tine?Nu vreau sa imi amputez sufletul ca sa te pot uita si car dupa mine o speranta precum Sisif ca odata ....
Ce pacat ca iubirea nu are un manual cu reguli stricte, un alfabet sa stii unde ai gresit macar...
Dar nu exista imunitate in fata durerii asa ca toti suferim odata la un moment dat mai mult sau mai putin.
Mi-e teama sa nu adorm din nou ca nu cumva sa te visez iar, mi-e teama de ziua de maine in care ma voi trezi si-mi voi da seama ca te-am pierdut din nou.
Cred ca nu am sa reusesc niciodata sa imi potrivesc pasii in ritmul acestei vieti, voi ramane mereu cu cel putin un pas in urma ei.
Se spune ca suntem fericiti in masura in care reusim sa uitam dar cum putem uita ceva ce ne-a facut sufletul sa tresara candva?
Am doua vieti acum parca una inaite de a te cunoaste si una dupa tine iubito. Cu care vrei sa incep: cu cel ce sunt acum dupa tine sau cu cel care am fost datorita tie????
Tui esti acum seva care ma tine in viata si care ma topeste din picioare de dor, esti inauntrul meu ca parte din fiinta mea.
Am facut deja primul pas spre uitarea ta dar ma intreb oare cati pasi va trebui sa fac pana la uitarea finala???
Si daca ajung la capatul drumului si tot nu am reusit sa te uit pe ce drum sa mai pasesc??
M-ai abandonat acolo unde si visele mor, acolo unde si ingerii nu mai pot face minuni.Trecutul este acum hrana cu care ma hranesc caci prezentul imi refuza dreptul la fericire si ii cer memoriei mele sa imi umple prezentul gol dar speranta mea a murit si ea, a devenit un izvor ce a secat pentru mine.
Te iau cu mine ori de cate ori ma plimb prin singuratatea ce mi-ai facut-o cadou ca sa nu mai fiu trist, mi-ai lasat inima goala si rece si mi-ai pus lacat sperantelor ce incercau sa iti induioseze sufletul.
Continui sa te strig in noapte caci sentimentele mele nu au data de expirare iubito.Randurile mele sunt acum ca o rasucire de cheie intr-o usa blocata definitiv asa ca nu te voi mai intreba cand vei reveni in viata mea ci cand vei iesi definitiv din inima mea, din gandurile mele, din sufletul meu, din amintirile mele???
Am nevoie de tine dar nu iti voi solicita prezenta, an nevoie de caldura sufletului tau dar nu iti voi cere sa mi-o imprumuti, an nevoie de atingerea ta dar nu iti voi cere sa iti intinzi mainile asupra mea, am nevoie de liniste dar nu te pot izgoni din inima mea.
M avoi intoarce cu fata spre viitor atunci cand nu va mai ninge cu lacrimi si cand in paradisul din inima mea va inflori o alta floare, un alt nume decat al tau.
Astept de o vesnicie parca culoarea verde a semaforului sa pot alerga spre tine dare culoarea rosie se incapataneaza sa se mai stinga asa ca stau si astept o vesnicie de va fi nevoie.
Tu mi-ai daruit vise si sperante, tu m-ai scos din bratele singuratatii si mi-ai aratat ce frumoasa poate fi viata, tu m-ai invatat sa rad, sa iubesc si tot tu m-ai abandonat in bratele tristetii.
Vina mea este ca de cand te-am cunoscut am inceput sa visez si am uitat sa ma mai trezesc din vis si as da orice pentru o amnezie sa nu ma mai chinuie lipsa ta si visez mereu acelasi vis, de a te avea alaturi cand ma trezesc din vis.
Ce mi-a oferit mie viata de o iubesc atat de mult???
Pe tine iubito se mi-e de ajuns! Trezeste-te, vreau sa iti spun buna dimineata, somnoroaso!"