Nu mă pot trata nicidecum de mine. Îmi este clar că tot ceea ce sunt este suma ridicolului și sublimului de care am avut parte. Tot ceea ce a însemnat interacțiune a lăsat urme evidente în ceea ce umanitatea numește evoluție. Ceea ce suntem nu se datorează vreunui câștig interpretat ca maturizare ci mai degrabă a tot ceea ce se identifică cu renunțare. Gândiți-vă la ideea de sacrificiu. Ni s-a întipărit ideea sacrificiului de la Isus încoace și asta numai pentru a putea supraviețui vieții. Nu pot confunda ideea sacrificiului cu cea a compromisului, dar de fiecare dată când am pierdut o bucată din mine nu am avut puterea de a-mi compara durerea cu altceva, oricat de imensă ar fi fost. Totul se datorează stigmatului creștin în care am fost crescut, ideea capitulării definitive, a sacrificiului suprem, acea inutilă în cele din urmă, răstignire, din care omul nu a înțeles decât suspinul. Târziu am înțeles că Dumnezeu s-a pedepsit singur oferindu-i credit nelimitat creației sale omul, iar până atunci am învățat din toate sacrificiile și pierderile mele să spun: ”eu știu ce înseamnă suferința, tu nu!”. Cu siguranță în acea perioadă a vieții am învățat ce este rușinea. Existența noastră nu va ieși niciodată din tiparul clopotului Gaussian. Ceea ce nouă ne apare ca apogeu este doar acumulare pentru a ne completa și desăvârși existența. Psihologii regăsesc aceste apogeuri în cultul personalității, filozofii le numesc deșertăciune, inutilitate ca existență, pentru că aplecarea lucidității către fatalitate nu acceptă decât finalitatea. Nu regret nimic. Nu mă pot minți, nu mă pot dezice de mine. Poate când mă voi afla în partea regresivă a clopotului să pot a mai schimba ceva, dar am certitudinea că voi bântuit numai de deja-vu-uri. În apropierea finalității știu că voi trăi mult mai intens decât am făcut-o în copilărie, ideea sacrificiului suprem, iar inocența va fi înlocuită cu resemnarea. Nu mă tem deloc de moarte. Numai cei care au regrete se tem de viață și de prea puținul ei, cerșind clipe în plus ...

Cluj Napoca
mai, 2010