mă decupezi din oglindă
ai grijă
avem de sălbăticit fiarele rămase peste noapte
în noi ascuțim tăișul pe piatră
obrazul foamei între obrajii noștri
până prinzi rădăcini
în lutul pieptului meu bătătorit
liliacul fără o gheară îmi atârnă de claviculă

azi vom îngălbeni soarele nostru
direct peste negru direct peste
formol vom da cu pensula

urmele noastre împăturite în nisip
lasă frimituri de tăcere pentru întoarceri
acasă pescărușii beau apă din noi
și își fac cuib în piatră

ne măsurăm unul pe celălalt din copaci
pe care ne întindem
la uscat cerul

ne înroșim sângele cu ziduri din cărămidă
până într-o astfel de dimineață în care
țărmul ne ține în brațe
ca pe niște ghioci
din care s-au prăbușit odăile