agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-15 | |
Am căutat în dicționar cuvîntul "slovă". Denumind un
caracter chirilic, acest cuvînt a circulat multă vreme și la noi, desmnînd tocmai ideea de ... cuvînt. Un cuvînt care poartă în literele sale un anumit grad de erudiție, de înțelepciune. De aceea spun că tînărul George Proca și-a denumit în mod îndrăzneț cartea apărută în 2009 la editura Sfera din Bîrlad "Slove". Pe lîngă indubitabilul caracter arhaic al cuvîntului, înțelepciunile ce s-ar putea desprinde din această carte ar trebui să fie unele aparținînd maturității lirice, pentru că despre aceasta este vorba, despre o carte de poezii. George Proca s-a născut la 6 aprilie 1990 în Bîrlad. Și atunci apare întrebarea: cum poate un tînăr de numai 20 de ani să ne împărtășească "slove"...?! "Zac slove aruncate în abis/ destin făurit, scris în tindă". Aceste două versuri din debutul cărții dețin puterea de a ne asigura că autorul este conștient de actul creației sale, slovele abisale denumind înțelepciunea și, puțin arghezian, denunță puterea cuvîntului ca "destin făurit", unde altundeva decît în spațiul ascetic al tindei... Caracterul etern al slovei este declinat în: "Vestigii fost-au, sunt, vor fi în veci/ un sarcofag de vise coapte, putrede/ în care stelele-ți îneci/ și-a căror greutate fi-va-mi lespede". În poemul următor George Proca dă o definiție aș zice plauzibilă liric a Poetului: "este poetul, numai el,/ damnat pentru eternitate/ să poarte un duel/ cu propria-i realitate". Și continuă: "un velier fără de velă/ în așteptare de vînt blînd/martor și santinelă/ a timpului trecînd". Pasul trei al tînărului poet este acela de edificare sine-poezie: "și m-am îmbolnăvit eu de cuvînt/ ca prunc de scumpă mamă/ și uit ca să mă înspăimînt/ cînd haosul mă cheamă". Se trece apoi la o altă dimensiune, aceea de muză: "și cu buze de mătase/ rujate cu praf de stele/ inima îmi sărutase/ dezrobindu-mă de rele". Cîteva etape ale cărții sunt închinate ființei iubite. Versuri nesemnificative. Proaspăta absolvire al liceului îl determină să-l evoce: "speranță pentru omenire"... "Liceu, mausoleu fantomelor divine". Se poate spune despre tînărul George Proca un adevăr fără echivoc: contrar vîrstei sale este preocupat de Marea Poezie pe care, nu mă îndoiesc, peste cîțiva ani o va și scrie dacă harul său va găsi un îndrumător. Să-i dorim succes!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate