Ce zi ciudată am avut... iar noaptea, nici nu mai vorbesc… e marti, aproape miercuri si după ce că m-am tezit la ora 16:00, si am moțăit pâna pe la 18:00, incămă gândesc la frânturile multiplelor vise pe care le-am avut, in timpul somnului, care ar fi trebuit de altfel, sa fie odihnitor…
Practic, abia am ajuns la servici, iar linistea din birou simt cum imi patrunde pe sub piele…
Nu stiu cum se face că mă tot joc (fara voia mea de altfel) “Dea vati-ascunselea” cu Mos Ene, a carui ofertă pare din ce in ce mai atractiva cu trecerea timpului si simt din ce in ce mai mult, ca o să mă gaseasca, atunci când luciditatea imi va fi mai dragă…
Mi-e somn …. Și cine mă poate înțelege poate, mai bine decat Andrei, colegul, care săracul, are ochii rosii ca de vampir. Serios, mi-e si greu sa-l privesc, cu acel zâmbet întors pe dos, niste ochi bulbucați, si o glugă neagră pe cap, ma tem dacă zice si Bau fuge si dracu’ de el…
Eu… mi-e și teamă să mă uit in oglindă , dar ma simt de parcă ochii imi atârnă ca la melci, si mă tot chinuie o piesa din care, total in afara sezonului, am ascultat frânturi înnainte de a ajunge la muncă :
” Sinent night, Holly night,/ All is calm, All is bright,/”…. Si se termina cu “Sleep in heavenly sleep “…
Mă întreb, cum să mai am chef de ceva în conditiile astea. Imi tot imaginez momentele in care vin dimineața, oboist de la muncă: E 6:30 cand ajung acasă, afara parca incepe sa se crape de ziuă și nu mă pot gândi decât la cântecul de jale al mațelor mele goale, si la nevoia disperata de somn… parcă abia aștept sa-i fac in ciudă sarelui, intr-un gest cât se poate de vulgar, innainte să trag draperiile îi arat un semn obscen, îi zambesc sarcastic și mă bag in pat… nici măcar el, nu ma poate opri din a-mi lua perna in brate si a metamorfoza cu așternuturile moi si calde…
Pe masură ce anticipez aceste dulci momente, cotrobai prin frigider, in speranța că voi găsesi câteva resturi, care sa-mi satisfaca vreuna din poftele culinare, pt care se tot cearta intestinele mele in fiecare dimineață… Asa ca eventual mănanc… infulec repede ceva usor, si imi numar pasii pana la baie, unde intr-un gest fulgerator, aproape profesionist, imi arunc hainele, și mă arunc sub duș… apa e atat de caldă si fină, ca atingerea a mii si mii de buze fierbinți care-mi sărută corpul, și mă curăță de tot stresul si oboseala, lăsându-mi decât dorința arzatoare de a mă întoarce in brațele moi ale patului…
… opresc apa, mă usuc, mă îmbrac in pijamalele mereu proaspat spălate, si incă beat de somn, calc pe 7 cărări spre dormito. Deschid usa… e intuneric beznă, nu stiu pe unde calc, sau de ce m-as putea împiedica, si in linistea aceeea morbidă, imi sare inima din piept când de undeva de jos se aude un răgnet animalic disperat…. Am calcat iarasi pe pisică….. imi spun:” saracul cotoi, cred că s-a și obisnuit”, dar tot goneste speriat sub pat, si nu mă lasă să-l ating, sa-mi cer iertare pentru a mia oara…
Ma ridic, si ma cuprinde acel sentiment de nostalgie… “Slep in heavenly sleep… “ Patul ma asteapta cu brațele deschise…
Nu mai astept, si calic, asa cum sunt, mă arunc in brațele sale, si ma imfăsor în cearsaf,… imi las usor capul jos, si-mi las prada obrazul, buzelor voluptoase ale pernei moi si nerăbdătoare, ca nisipul uscat in așteptarea apei…
Somn usor Florin, imi zic in timp ce il las pe Moș Ene în sfârzit să îsi facă meseria si cu mintea goală, ignor faptul ca peste cateva ore o voi lua de la capăt și nu pot decât să mă bucur de îmbrățișarea caldă a așternuturilor si dulcele sărut de noapte bună al pernei mototolite și plină de vise si visuri…

Somn ușor…