Sunt geloasă pe Kuky cățelul meu pentru că văd cu stupoare că poezia despre greva lui are mai multe afișări decât greva mea. Uite așa câștigă cățeii și noi "tăiem frunză la câini" , în cazul lui castraveți, deși cu mare chin vrem să mergem înainte în tot ce ne-am propus. Tot felul de proiecte, care de care mai sofisticate să scoatem țara asta din necaz. El a ieșit din greva, e liniștit că are stăpâna aproape și nu mai e nevoit să urle a pustiu, e vesel cățelușul meu. Dar eu nici vorbă nu poate fi, mă lupt cu mine în primul rând să rezist și apoi cu tot ce mă înconjoară.

Ca noi toți de altfel. Putem să mai sperăm că vom ieși din greva personală? În ziua de azi nu cred. Stau cam rău cu madam speranța. Vouă, care mai treceți pe aici vă doresc numai bine !