agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-26 | |
Prietenii apropiați și nevastă-sa-l strigau Ghiță. Nu era un bărbat prea frumos și știa asta. Nu foarte înalt, cu nasul acvilin și aproape chel încerca să iasă în evidență prin caracterul său puternic și tenacitatea ieșită din comun. Se angajase cu multi ani in urmă funcționar la o banca și ar fi rămas pe același post mediocru dacă unchiul său Marcel, n-ar fi ajuns într-o funcție importantă-n stat și nu l-ar fi ridicat la gradul de director de agenție.
Ca director de bancă se străduia să fie autoritar și să-și impună punctul de vedere chiar dacă știa foarte bine că nu întodeauna soluțiile lui erau cele mai bune. Dacă ai fi putut să te faci o muscă să asculți bârfele femeilor din subordine, ai fi aflat că șeful lor Ghiță era un mincinos, că le dădea ordine pe care le nega în fața superiorilor din filială dacă ieșea rău, iar atunci când una dintre ele contracta credite peste normă era doar meritul lui. Toate se fereau de contabila-șefă pentru că știau că aceasta-i fusese amantă cu câteva luni în urmă, iar acum, de când venise noua secretară Lenuța, trecuse la postul de informator-șef. După cum spuneam Șeful era mort după noua secretară. O fată tânără, blondă cu ochii negrii, cu sânii revărsându-i-se peste decolteul oval, iar fusta mulată și strâmtă te făcea să deduci că picioarele ei încep undeva în gâtul ei fin de gazelă. Ce aveau în comun? Faptul că amândoi ajunseseră pe funcțiile lor cu ajutorul unor proptele în față, respectiv în spate, el o dorea…ea își dorea... Într-o dimineață pe când Lenuța îi aduse cafeaua, îi surprinse privirea în șuvița lui geluită ce-i acoperea chelia lucioasă. Atunci se hotărî: gata…trebuia să-și facă implant de păr. Da! Îi venise ideea asta mai demult, într-o zi din multe altele în care se plictisea la birou și atunci descoperise pe net o clinică din oraș care făcea astfel de operații cu păr pubian la culoare, extras cu tot cu rădăcină din epilările definitive. Acum avea un motiv: o dorea la nebunie pe Lenuța iar aceasta…hm. Nu contează. Avea de gând să-și facă operația mai ales că clinica acceptase să-i facă o reducere pe bonurile fiscale ce le adunase cu grijă de la neamuri și prieteni. A doua zi după operație se privi admirativ în oglindă. Nu era urât, era chiar drăguț, iar părul creț parcă era al lui, se asorta perfect cu părul lui ce-i mai rămăsese pe marginea capului, nici nu se vedea diferența. Abia aștepta să ajungă la serviciu, să vadă ce față va face iubita lui Lenuța. Lenuța rămăsese surprinsă. Nu știa ce să creadă, Șeful are perucă? Sau…? - Am făcut un tratament la o clinică din oraș, răspunse el la o întrebare spusă de Lenuța în gând. - Vai Ghiță! Ce bine-ți stă! Arăți ca la douăzeci de ani. Ești minunat, spuse ea admirativ, studiindu-i fără urmă de jenă scalpul. - Mulțumesc Lenuța, și tu ești o frumoasă, răspunse el cu un compliment sărutându-i mâna pe care se odihnea un proaspăt inel de vrăjeală. Era tare mândru de el. Ce-și mai putea dori? Avea o soție gospodină…o amantă sexi și fiară în pat…el arăta bine. Da. Era fericit. Acum avea motiv să se plimbe țanțoș prin birouri să dea ordine angajatelor ca să fie admirat în toată frumusețea lui. Dar fericirea nu a durat mult timp. După o vreme, o parte din păr începu să-i cadă iar pielea capului îl ardea și îi zvâcnea de durere. Doctorul l-a consultat și cu părere de rău l-a anunțat că corpul lui a respins implantul. Tot ce putea face pentru el era să-i smulgă firele de păr ale căror rădăcini se infectaseră. La auzul acestor vorbe Ghiță al nostru începu să se schiminosească de regrete și ieși valvârtej pe ușa cabinetului fără să spună un cuvânt. Plângea. Avusese toată lumea la picioare și acum se prăbușea peste el. - NU se poate, se tânguia el, îmi vreau părul înapoi, am plătit pentru el și câte sacrificii am făcut! În acea seară nu s-a putut odihni de durere. Pielea capului era inflamată și îl ardea. S-a sculat din pat a luat penseta lui nevastă-sa și s-a apucat de jumulit: Ping…ping, făcea părul smuls fir cu fir. Se întreba uitându-se în oglindă: - Mă iubește?...Nu mă iubește? Și lacrimile-i curgeau de durere. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate