agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-10 | |
De la Cluj, unde urmează facultatea, Cristiana s-a întors cu un hamster. Se pare că e mai dolofan decat frații săi, așa că a primit numele Dolo.
Dolo iși petrece viata într-o cușca de sticlă, un fost acvariu de dimensiuni reduse, în care are o căsuță și o roată pe care să facă exerciții fizice. Pe jos are talaș, care trebuie schimbat periodic. Pentru că a mai încercat și altădată să iși părăsească sălașul, acvariul stă acoperit cu o plasă, prinsă cu scotch. Într-o după amiază, se aude vocea înspăimântată a Cristianei: - A dispărut Dolo! După o succintă analiză, constatăm modalitatea de evadare: deasupra căsuței, plasa era roasă. În câteva ore, apartamentul nostru cu patru camere era întors pe dos. Mobila dată la o parte, rufele din șifonier mutate în pat, găurile posibile din băi explorate și astupate preventiv. Mai active erau Leni si Cristiana, femeile au o plăcere nespusă de a răsturna o casă cu fundul în sus. Mie operația îmi semăna cu căutarea unui ac în carul cu fân, așa că m-am instalat la calculator și am refuzat să amplific dezastrul din apartament. Inițial, îmi puneam mari speranțe în Codiță (câinii au nasul făcut pentru asta, imposibil să nu-l miroasă pe Dolo), dar era atat de pasivă, încât speranțele s-au dus pe apa Sâmbetei. Am adormit cu ideea (pe care am preferat s-o păstrez doar pentru mine) că peste câteva săptămâni, îi vom găsi cadavrul într-un colțișor, după miros. A doua zi m-am trezit dimineață devreme, urma să plec în delegație la București. Înainte de a intra în baie, o văd pe Codiță cum încerca să intre într-un spațiu prea mic pentru dimensiunile ei, între perete și mașina de spălat. Mă uit mai atent și văd ceva mișcând în întuneric. Le-am trezit pe fete: - Codiță l-a găsit pe Dolo, scoateți-l de acolo, că eu n-am timp. În cinci minute au dat mașina de spălat la o parte și l-au recuperat pe evadat. Toate laudele și mângâierile aferente le-a primit Codiță. Meritele mele, care am emis ipoteza valabilă că numai Codiță îl poate găsi și care, în plus, am interpretat corect agitația lui Codiță, n-au fost niciun moment recunoscute. Așa se întâmplă tot timpul, după ce eu fac toată treaba, contribuția mea nu e deloc apreciată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate