Iar pe Calea Fericirii
iar spre Poarta de acces
iar spre Ierusalimul Ceresc.

unde îngerii smeriți își pleacă
mâinile dumnezeiești
și o rugăciune-ngână
pentru neamul omenesc.

Unde așteaptă Iisus Împărat
în toată slava Sa
ca un Mire, îmbrăcat !!...

- Bunule, Nazarinean
oare !... pe cine aștepți ?
pentru cine cerul îl gătești ?
și la Masa Ta de Nuntă
atâtea Haruri Cerești
pentru cin-le pregătești ?

cine sunt ei,
cei ce trec doritele hotare ?
cine sunt ei,
oștirea îmbrăcată-n alb
ce vin plutind pe nori
străbătând albastra zare ?


- Ei ?!... sunt cei ce sufletele lor
le-au îmbrăcat în adevăr.
în înțelepciune și în nemurire
în frumusețe și iubire.
în lupta grea, au supraviețuit
și n-au disprețuit
‘Pământul cel dorit’.

- Ooh !... Stăpâne, Îndurate
Dulce Mire al sufletului meu,
Tu mi-ai arătat atâta bunătate
mi-ai descoperit atâtea Taine Cerești
iar, când a-I luat pulsul global al planetei
m-ai observat și m-ai ales
din lumea preaslăvitei naturi omenești!

Tu ai fost Cel ce m-ai îndemnat
și Calea către cer, mi-ai luminat.
Ooh !!... dar, îmi vei făgădui, Tu, oare ?!...
aripi să zbor și eu?
din acestă îndurerată vale ,
petrecându-mi veșnicia
lângă Tronul Tău ?!...