Pentru noi sfârșitul s-a scris deja, cu litere invizibile, s-a imprimat în pielea și în mintea noastră...
Nu l-am vazut, cum l-am fi putut vedea, orbiți de ură și răzbunare, era imposibil...Scris cu sângele nostru. Ne-am imprimat unul pe altul, silențios dar sigur, invizilbil pentru noi, dar atât de evident pentru ceilalți.
Ne-am cântărit din priviri încercând să ne descoperim defectele, pentru a le putea folosi unul împotriva celuilalt.
Ne-am folosit de tot, pentru a ne răni, neștiind de fapt că vrem să ștergem cu propriul nostru sânge, ceea ce am imprimat unul altuia cu propriul sânge...propriul sfârșit.
E tardiv, chiar și pentru un nou început...poate că ar trebui să deschidem larg ochii, ba nu, sufletul și să vedem că suntem marcați, că nu va mai exista niciodată un nou început...ci mereu un etern sfârșit.