ca un vechi zvon

luneci tot mai greu din mine
cu zgomot de biet mărunțiș
uitat în buzunar
ieftin m-am vândut, iar...
retina mă ustură, rânjetul tău s-a înfipt în tâmple
și s-a prelins
îl ling sfârșită de pe coapse..
*
de când ai plecat s-a lăsat o strigare
bizarerie
mută mirare
*
ce sunt buzele mute? ape senine, stătute,
băltește gândul nespus: unii îl aud
rar când e furtună,
alții îl strivesc sub călcâi
coajă de alună
doar
o mână de așchii a rămas din mine
te îndură străine și dă-mi o scânteie
coaja-mi uscată
în frig
peste o clipă va fi scrum...

sunt desculță și am
genunchii umezi ca mușuroaiele de furnici
mă întorc spre pământ
vai
de parcă aș fi plecat - nicicând.
o să mă țin minte toată viața !
altfel
mor în felul meu