Blănd trubadur
în toamna-nbelșugată
Cu glas blajin
Și cobza fermecată,

Te-ai rătăcit
Prin iarba,milenară
Lăsată necosită
Astă vară.

Pe culmi de rouă
Dimineața trece
Te-ntrebi uimit
De ce e toamna rece?

Obișnuit cu cerul
Fără nori,
Tu te-ai pierdut
De găze și de flori.

Doar măine dimineață
Vei cănta
Știind că ești născut
De ziua ta.