agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-24 | |
Îmi amintesc de perioada când eram elevă la școala elementară, cum în fiecare vacanță de vară pregăteam cu grijă o valiză în care încuiam visele, speranțele, gândurile și aspirațiile mele, apoi porneam spre Viena. Acolo, în mica locuință a bunicilor mei de pe strada Grosse Sperl Gasse, în fața magazinului universal „Hoffer”, aerul era îmbibat cu aroma proaspătă a pepenilor verzi și roșiilor. Această amintire a aromei inconfundabile a roșiilor și pepenilor verzi din Viena nu m-a părăsit niciodată, și nimeni nu a putut să mă convingă că legumele și fructele din grădina noastră de la ţară sunt mai proaspete decât cele cumpărate de la „Hoffer”. Nu am uitat nici înțelepciunea bunicilor mei. Știind că sunt o fire curioasă și pasionată de descoperiri, bunicile m-au învățat cum să întreb pe germană despre locația străzii Grosse Sperl Gasse, în caz că mă rătăcesc. Și, desigur, m-am „rătăcit” intenționat! Cu toate acestea, de ce aș fi avut nevoie să știu germana? Cu toate acestea, austriecii cu priviri reci nu s-au sfiit să-mi ofere indicații în limba lor pentru a ajunge la destinație, de parcă i-aș fi înțeles! În cele din urmă, am urcat în tramvaiul 21, după sfatul buniciilor mei, care mi-au spus că mă va duce „aproape de casă”, indiferent dacă am plecat de la Palatul Schonbrunn, Prater sau de lângă „Dunărea Albastră”!
Am împărtășit toate aceste amintiri copiilor mei, care și-au dorit enorm să viziteze Viena. Dar, la acea vreme, nu am putut să mergem din cauza vizelor. După ce au fost eliminate cerințele de viză, am așteptat cu nerăbdare vacanța de vară și am plecat în sfârșit. Dar de data aceasta, am „împachetat” în valizele noastre nu doar visele mele, ci și dorințele lor. Pentru mine, totul părea la fel. Viena era la fel de verde și plină de parcuri și grădini superbe, unde muzica lui Mozzart și valsurile lui Strauss parcă încă răsunau din palatele imperiale... Clădirile erau la fel de impunătoare, „Roata de la Prater” la fel de gigantică, iar Dunărea era la fel de albastră ca întotdeauna. Bunica era la fel de grijulie, doar că de data aceasta bunicul meu lipsea, trecuse demult în neființă. Recunosc că m-a copleșit un sentiment ciudat de tristețe, amestecat cu nostalgie, care nu m-a părăsit decât atunci când am văzut încântarea din ochii copiilor mei. Deja din prima zi, și-au dorit să vadă tot, chiar dacă erau obosiți după aproape șapte ore de călătorie și încă trei ore petrecute la vamă la intrarea în Ungaria. Și știam un loc perfect de unde puteau vedea întregul oraș într-o privire - impresionanta „Roata de la Prater”. Înainte de a urca, am intrat într-un muzeu care prezenta Viena în miniatură. Am petrecut ore în șir acolo, pentru că totul părea fascinant. Muzeul părea un labirint în care diferite perioade importante din istoria orașului erau redate în detaliu. Așadar, am putut vedea „Roata” înainte de război, în timpul războiului, după incendiu și apoi în toată splendoarea sa. Înainte de a urca în „Roată”, niște fete amabile ne-au spus că toți vizitatorii trebuie să se fotografieze pentru a păstra amintirea, deoarece așa era regula. Apoi, cu aceeași amabilitate, ne-au informat că fotografia costă 10 euro. Surpriza a fost atunci când am plătit 3 euro pentru o înghețată și 2,5 euro pentru un suc... Am realizat că „viaţa” acolo este foarte „scumpă”, dar, probabil, pentru standardele lor de viață, nu era. Cu toate acestea, cine se gândea la bani când eram deja în „Roată” și ne bucuram de priveliștea unică care se desfășura în fața ochilor noștri? Am încercat să privesc de la înălțime clădirile în stil baroc, cum ar fi Schönbrunn și Belvedere, sau impresionantele catedrale precum Karlskirche, Palatul Parlamentului, Votiv Kirche, Universitatea, Teatrul Național și multe altele din centrul istoric înconjurat de Ringstrasse, principala arteră turistică a Vienei, presărată cu obiective turistice, sau clădirea primăriei „Rathaus”. Nu știu dacă am reușit să văd toate acestea sau dacă le-am văzut pe toate fără să-mi dau seama. Importante erau fericirea copiilor mei și dorința lor de a explora tot. Am încercat să le explic că Viena este una dintre cele mai frumoase și mai interesante capitale europene, o capitală a cărei istorie ne fascinează și ne încântă, dar ei (la vârsta de patru şi şase ani) au răspuns simplu: „Știm!” Vienna, fosta capitală a unui imperiu puternic, rămâne un centru cultural european autentic, în care diverse naționalități au lăsat amprente semnificative asupra identității culturale vieneză de-a lungul secolelor. Ca o fosta cetate romană în Europa Centrală (Vindobona), Viena își menține un rol geopolitic strategic important și în prezent. De-a lungul istoriei sale, a traversat victorii și înfrângeri, ocupații și invazii străine, a asistat la căderea unui imperiu și la nașterea unei republici. Cu toate acestea, caracterul, bucuria de a trăi și stilul de viață plăcut al vienezilor au rămas neschimbate. După experiența „Orei de Istorie” petrecute în „Roată”, care se înalță la o înălțime de 64,75 metri, cu un diametru de 60,96 metri, o greutate de 430 de tone și o viteză de rotație de 0,75 metri pe secundă, am coborât și ne-am îndreptat către Parcul de Distracții „Prater”. Acest loc vast, de 6 hectare, oferă peste 250 de atracții care atrag turiști de toate vârstele. Am vizitat și Grădina Zoologică „Tiregarten”, una dintre cele mai frumoase și mai vechi grădini zoologice din Europa. Aici, am putut vedea elefanți, tigri, rinoceri, pinguini și pavilioane exotice, într-un spațiu generos din complexul Schonbrun. Cu toate acestea, am așteptat un timp considerabil pentru a cumpăra bilete, dar mai târziu am aflat motivul. În acea zi, la „Tiregarten”, s-a născut un elefant, un eveniment rar care a atras mulți vizitatori. Ne-am distrat din plin, iar copiii erau fascinați și dornici să vadă totul. Spre seară, ne-am îndreptat spre Piața „Stephansplatz”, considerată inima Vienei. Aici se află catedrala gotică Sfântul Ștefan, construită în 1447, impresionând prin dimensiunile sale. Turnul catedralei, înalt de 137 de metri, este un simbol al orașului. Construcția catedralei a început în 1359 și a durat peste 200 de ani. În imediata apropiere, vizitatorii pot vedea birje cu cai, care reprezintă o atracție turistică distinctă. Viena, fără îndoială, este una dintre cele mai frumoase și pitorești capitale europene, care atrage anual milioane de turiști din întreaga lume datorită atmosferei sale imperiale, fiind un oraș al muzicii, al culturii și al distracției. Cu toate acestea, rămânem curioși și nerăbdători să descoperim ce ne rezervă viitorul. Oricare ar fi următoarea aventură, Viena va rămâne mereu în inimile noastre ca un oraș special, plin de istorie, cultură și frumusețe. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate