În textul precedent (Nunta de coral...), am omis cu bună știință un aspect, poate cel mai important. Praga e plină de clădiri cu trei- patru etaje, sunt mii de clădiri cu o vechime de câteva sute de ani, cu o arhitectură extraordinară, pe care nu știu cum să le numesc. Să le spun case, mi se pare cam meschin, ținând cont că majoritatea au frontoane, sculpturi, embleme, decorații somptuoase. Să le spun palate, cam ezit, un oraș nu poate avea atâtea. Nici măcar Veneția nu cred că are atât de multe palate, deși e singurul oraș cu care l-aș compara oarecum, mai exact zona de-a lungul lui Canal Grande.
Am fost atât de fascinat de clădirile din Praga, încât din cele 1300 fotografii, peste jumătate conțin clădiri. Ajunsesem obsedat, nu voiam să scap niciuna cât de cât ieșită din comun. Și cum aproape toate erau ieșite din comun, pe ambele părți ale străzii, săream ca o lăcustă de pe un trotuar pe altul, uneori printre mașini și tramvaie, spre disperarea lui Leni. N-am avut nicio zi mai liniștită, din punctul ăsta de vedere. Palate –zeci, sute, mii- poți vedea și în Orașul Vechi, și în Orașul Nou. Și în Klementinum, și în Josefov, și în Vysehrad. Și lângă Hrad, și în Cartierul Mic. Ca o paranteză, parcă mi se pare ciudat să-i zic așa, Cartierul Mic, după ce zile în șir i-am zis Mala Strana.
Am ales să vă prezint câteva din ele. Selecția a fost deosebit de dificilă, deși am eliminat o bună parte din fotografii pentru că aveau pete din cauza ploii. Am încercat să păstrez clădiri obișnuite, pentru asta le-am evitat deliberat pe cele care aveau în mod evident, încă din construcție, destinație publică – teatre, muzee, instituții, universități, școli... Am păstrat în schimb pe cele care acum sunt hoteluri, restaurante, bănci, magazine, aici nu mai încape niciun dubiu, arhitectura nu se datorează destinației actuale.

De ce vi le prezint? Pentru ca voi, cititorii, să-mi confirmați sau infirmați titlul – Praga palatină. Și, eventual, să-mi spuneți care dintre palate v-a plăcut cel mai mult. Pentru asta le voi numerota.
La eventuala observație, că numai pentru asta nu trebuia încărcat site-ul cu atâtea fotografii, pot răspunde că fiecare fotografie ocupă de fapt un singur rând de text – link-ul. Totuși, dacă un editor consideră că inițiativa e nepotrivită și că apare pericolul ca agonia să se transforme într-o galerie de fotografii, rog să mi se atragă atenția și îmi voi șterge textul.



1


2


3


4


5


6


7


8


9


10


11


12


13


14


15


16


17


18


19


20


21


22


23


24


25


26


27


28


29


30


31


32


33


34


35


36