honey. afară, magnoliile s-au lăsat păcălite de aerul primaveril și au înmugurit. boboci suavi s-au ițit de proști, fără să se prindă că e țeapă. rozul lor inocent o să fie boțit de frig și zăpadă. vor îngheța, tăntălăii și nici nu o să înțeleagă măcar de ce. că ei au zis că e bine ce fac. soarele le-a zîmbit. i-a chemat. s-au lăsat tentați dar au rezistat stoic o vreme. au zis, nu ne înmugurim, că nu are rost. parcă a venit prea repede primăvara, mi-e că nu e combinație. să nu ne luăm vreo fotosinteză, iar. până la urmă au cedat, ca orice boboci fără pic de sevă cenușie, nimic.
iată-i. de un roz aproape desuet în ingenuitatea lui. o să îi îngenuncheze crivățul. vor tremura o vreme, ca niște cățeluși abia fătați. apoi vor îngheța. înghețul e dulce, știu eu de cînd am stat sub avalanșă. li se va face cald și vor visa. vor visa că soarele a rămas de două sulițe pe cer. că au înflorit ca o spumă. că două degete subțiri le-a mîngîiat o singură petală. un nas cîrn le-a inhalat parfumul. la vremea cînd vor visa simți atingerea, vor fi deja morți. înghețați.