Deși scris în manieră modernă, romanul ”Cât de mult te iubesc… ” al lui Virgil Stan (Ed. Sim Art, Craiova, 2010) te aruncă de la primele pagini în intrigile rurale ale lui Liviu Rebreanu. Este vorba despre Săndica (personajul principal), o fată care, aflată la vârsta la care hormonii o iau razna, dezvoltă cu inconștiență o dublă relație, într-un sat ”undeva prin Dobrogea”. Plasat ca timp în perioada comunistă, când avântul de tip stahanovist era la mare preț, romanul pune accent și pe umorul celui exersat de Ioan Groșan ; iată o dovadă, culeasă de la pagina 115 : ”Pătrunde-mă cu delicatețe și sărută-mi sânii care tresaltă la fiecare apăsare a bastonului tău în flămânda mea pisicuță, hrănește-o cu cel mai măreț șobolan ce l-a primit până acum (…)”, îi spune Săndica tânărului profesor de franceză Mircea, pe care îl și alege până la urmă ca partener de aventuri erotice.
Instabilitatea sentimentală își face efectul spre finalul cărții, când este violată de inginerul agronom Viorel Axinte, provocat sexual de către fată în primele pagini. Se încheie astfel un fel de ciclicitate evenimențială în genul romanului ”Ion” (L. Rebreanu), cu excepția faptului că eroina nu moare (precum Nadine din ”Răscoala”), ci pornește pe un drum separat al vieții. Una peste alta, cartea e ușor de citit și merită aplauzele publicului fie și numai pentru că ne aduce aminte de ”progresul” revoluționar al vremilor de tristă amintire.