...pașii nu se inventaseră incă
și nimic nu era atunci departe...



era pe vremea
când oamenii
se înălțau
din ce în ce
cu brațele
desfăcute
ca niște zmeie
rătăcite


se iubeau
în anotimpuri
neinventate


pe tine te cunosc
dintr-o zi
în care orele
treceau anapoda
și se izbeau
țiuind de fereastra
troleului
iar apoi
cu un plânset prelung
se scurgeau
amestecate
cu noi
și cu ploaia