Așteptam parcă de mult...acest sfârsit.Cu țigara în mână și berea în față,mă gândesc,cât de groază mi-a fost de...acest,sfârșit!
Nu doar faptul ca speram să nu se termine vreodată,m-a făcut să mă gândesc la el;ci și faptul că fără tine insemna să nu mai fie la fel.Iar tu?!-ai fost!Atât pot să spun...ai fost pentru mine totul,și de aceea ma mințeam ca exiști,că mai esti,când de fapt tu...plecaseși de mult,fără ca măcar sa îți dai seama!-ce să mai zic de un rămas bun.Ar fii inutil in clipa de față,sa spun că ceea ce a fost nu mai conteaza,las asta pe ziua de mâine.Dar...vroiam să îți spun ceva,în tot acest timp cât ai fost,cât ai plecat,și totuși ai rămas langa mine ca o iluzie.Acum e oricum mult prea târziu să îți mai spun ce vroiam...normal,tu nu mai ești.Am observat asta in timp ce erai lângă mine și ochii tai-nu aveau altă privire,dar cu totul un alt sens.Un sens mai bun aș putea spune,dacă tot te-am facut sa pleci...sper c-ai să mă întelegi și nu ai să te superi,cândva,când vei mai fii în timpul meu pentru un minut.Da prietenul meu,pentru că timpul este prețios,inclusiv cel pe care l-am petrecut impreună.
Și acum,sunt ok!Chiar prea ok...ca de obicei am realizat tot ce mi-am propus în scurt timp,înafară de câteva probleme pe care le am de mult,și tu știi asta.Da!Da!așea e...demult încercam să îți spun ceva.Păcat că acel ceva a plecat deodată cu tine,și totuși...totuși n-am uitat ce vroiam să îți spun.Dar mai au cuvintele mele rost?Să te mint?!-Aș spune că ești singura persoană pe care am păcălit-o cel mai sincer...dar să te mint?,niciodată.
În schimb pot sa te informez că ce am învățat de la tine îmi va fii întodeauna de o mare...importanță.Căci da,imposibilul exista atunci când ți-l faci,și da,faptul cum iei lucrurile și nu cum reacționezi spune mai mult despre tine,și da,știu că nu pot ca să nu judec,și mă gândesc întradevăr că totul e în capul meu,am învățat chiar că pot pierde intr-un minut ce-am adunat o viață...dar invers?Ha!ar fii frumos să cred într-un miracol ca și acesta.
Am ajuns pe Vaporului în cele dintâi planuri ale mele,mi-am și găsit rosturi in viață foarte multe,în timp de o luna am următorii cinci ani planificați,și stiu foarte bine ce vreau să fiu...astăzi...căci mâine va fii clipa când voi spune că ceea ce a fost nu mai contează.Și atunci?Cum e prietenul meu să știi de la început,că un timp este ca să fii,și celălalt ca să pleci?E perfect omenesc,ai spune.Dar uite,pentru binele tău și dreptatea ta,am sa plec ca să pornesc mai departe,am să trăiesc ca și cum aș fii trăit,am să iubesc cum voi iubi,am să fiu tot ce-am fii fost,și am să știu...când ai să știi...că ce ți-am spus,e ce vroiam să-ți spun.
Am terminat țigara,mai am o gură de bere...și o viață de trăit.Mă bucur de acest sfârșit,cât mă bucur de noul început.Tu știi sentimentul...și cât de tare.
Te las,numai bine!