totul s-a schimbat
încuietori noi urmăresc desenul
cusut și întărit
în fața celui nevolnic
coasta e tăiată drept din curbura pământului
iar cometa va trece acum
la mare depărtare
au rămas în urmă ultimele ondulații
și-un cer atât de mare
încât ne vor putea alege
pasul care le convine
și un apostol cu același nume
suntem salvați

***

aici nu mai e vorba de tată, ori de mamă
nu vedeți cum descoperim o lume
cu sentimente mai ușoare
inspirator
vom plăti luxul și aventurile
sub astrul acesta mic și alb
când nu mai suntem decât uniți
prin numărul morților
și-o mână înghețată ne trece
peste spinare
ne dezgolește oasele
dintr-o perversitate morală

***

e ca și cum am fi pentru noi totul
ca și cum ne-am spăla visele în peșteri originare
a fost cât pe ce
să găsim răspunsuri
dar lumea a ieșit din țâțâni
s-a împărțit în tot atâtea slujbe
apoi s-a consumat într-o bătălie, însemnată
dar m-am săturat să aștept solda
pleacă, mi-au spus
și 2010 nume au mai rămas ca să trăiască
înșelate

***

niciodată nu voi afla câștigul acestei nopți
care ne dezgroapă oasele
și nu voi condamna plutirea pe ape
din motive umanitare
nu le mai suport privirea, competența egală
dezhumatul cailor
năravul uman, al zborului
îmi vine să cad în genunchi, lângă așezările mici
în loc prielnic, înafara prelatei
unde soarele scapătă, pe câte o piatră
mai mult decât sunetul
așteptând să se incingă, untdelemn