agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-14 | |
Nemulțumirea zace în fiecare din noi. Ea face parte din noi căci conștiința spiritului nostru vrea și se dorește pe sine nelimitată la finit. Ea vrea depășrea finitului; ea nu se reduce la finit. Din nemulțumirea conștiinței apare nemulțumirea omului. Dacă conștiința s-ar limita la finit am fi cu toții mulțumiți. Cei mulțumiți cu finitul nu au o conștiință veritabilă, iar spiritul lor nu este liber. Într-o comunitate în care libertatea este doar libertatea unora și nu a tuturor există și o falsă mulțumire sau fericire; este o amăgire a omului, a conștiinței - în cazul României post-decembriste. Dar atunci când într-o comunitate libertatea este a tuturor gravitatea constă în mustrări de conștiință și o nemulțumire continuă. Atunci apar întrebări ca: "De ce el da și eu nu?". Omul nu se va mulțumi cu finitul; conștiința va dori depășirea finitului. Atunci la întrebarea "Ești mulțumit?" răspunsul va fi "Nu." "Dar ce-ți lipsește?" "Nimic" "Și atunci, ce mai vrei?" "Un pic mai mult" Da, doar "picul" ăla mai lipsește; un "pic" la care râvnim cu toții.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate