Cam câți câini ai?, m-a-ntrebat Arcibald, de parcă eu m-aflam în treabă, apoi mi-a spus că dacă nu vreau să mă fac de râs, păi pot adopta (comportamental!) prestigioasa afirmație “adevăru-i adevărat”, chit că unii vor spune că-i din convingere, alții pentru că-ți vine să spui așa ceva după ce-ai morfolit stadiile unei creșteri, alții că..., însă puțini (foarte puțini!) se vor limita la a spune că mai toate țin de condiția “precaritariatului human” (altminteri animalic vertebrant!), de stai și te-ntrebi (i-am zis!), că și dacă am fi umblat cu picioarele goale (și acum!) ni s-ar fi rupt în brișcă de așa ceva, și că nu ne-ar fi fost anapoda orice decizie...

Hm!, o astfel de impostație este, desigur, impecabilă a mai spus Arcibald, plecând fără să-mi spună unde se duce, și nici de ce, și nici cum...