Marthi Gáspár, Sfântu Gheorghe, fost tehnician silvic, pensionar

Eram chiar la începutul carierei mele și eram la Brigada a III-a. Vroiam să venim acasă, cu pădurarul Gajdó Ioan. Gajdó îmi strigă că pornește cinsprezecele. Era vorba de trenul care circula pe calea ferată forestieră din zonă. Aud cum fuge și Dancs Iván după tren.
Eu repede îmi iar arma și alerg după tren. Trenul plecase. M-am dus după el.
Pe drum, când să ajung nu prea departe de planul înclinat, văd doi pui de urs. Veneau spre mine. Din partea stânga venea și ursoaica. Am avut arma pe umăr, o iau jos și vreau s-o încarc. Caut cartușele și nu le găsesc. Atunci mi-am dat seama că din grabă uitasem cartușele la cabană. Puii de urs au trecut pe lângă mine la vreo 10 metri. Ursul când mână puii , îi lasă în față. El era la vreo 15 metri. Ursul a trecut, pe lângă mine , dar eu așa m-am speriat, că peste câteva minute, când m-am întâlnit cu niște oameni deasupra planului înclinat, îmi ieșeau pe gură doar: “ Ne…! ne…! ne…! “ . Râdeau oamenii de mine că aveam pușca pe umăr.