Nu mi-e frică de fantome,
De lucruri pe care le pot spune.
Nu mi-e frică să mor
Deși unii urcați cu pompa pe scară
Așteaptă să ies din cercul meu
Și să cad în Parlament,
Unde sunt cei vorbiți de noi aleși.
Împiedicat în vreo cortină
Cu pluș prea mult colorat
Dai de interlopi, o lume ssstt.
Interlopi, auzi, de parcă la naștere
Oamenii sunt împărțiți în fraieri și șmecheri
Cu diplomă de proastă purtare
În societatea multilateral nedezvoltată.
Auzi, interlopi de sufletul mă doare
Că sunt printre cei cărora le pasă.
Am să fac o tipografie de atestat interlopi,
Pentru că e mai simplu decât băutul apei,
La noi e moda de a fi interlopul cuiva
Să te dai cu mașina pe banii lor de fraieri
Deh, că nu sunt interlopi
Sunt oameni simpli într-un cerc etern
Fie că vrem sau nu.
Din cercuri de voințe lumea arată altfel
Simplu, fără fariseisme alterate,
Cu Iuda îmbrăcat în haine goale,
Păcălind prezentul cu citirea din cărți
De-l doare cotul de reumatism,
De frică că-l crede cineva ateu
Când în realitate el s-ar vrea un semi-zeu.
Am zis…