Ma desfeti cu privirea lipita de soare
cercuri perfecte nascute din gand
iti imbratiseaza parguirea
iar luna naste monosilabic, nopti
cand trupurile noastre se cern
prin sita de clipe vulgare,
si din cenusa ne ridicam idoli,
la care te inchin
caci nu-ti pot deslusi ochii
nici rotundul sanilor
nici urma de aripi a gleznelor
infasurate in spirale de soapte
nerostite in nerostita noapte...

te vad, insa degetele mele
nu vor sa te creada, mustind de sangele piroanelor
...imi tin streasina tamplei,
iar tu, zambind, ma cobori
printre ingeri damnati
sa ne scaldam in tristetea zeilor
si in sangele mieilor...


carnala uitare
cand ma saruti,
si nu te cred
si ma uit inapoi lacrimand
si-ti raman pe buze urme de sare...