am impresia că am mai văzut oameni triști si altă data altundeva oriunde pretutindeni dar ca aici, în mine, ba. ascunși colo, in spatele povârnisului nisipos al ideilor mărunte sau cocoțați pe crestele veștejite ale idealurilor tale,mama,nicidecum ale mele,stau ei,oamenii din care m-ai plămădit, oamenii seci-intrinseci, oamenii ralucofagi, oamenii lipitori cu capetele colcăind de ceața lăptoasă și cu miros acru de sarcofag. mai bine mă făceai,mamă,dintr-o bucată.