„știi
e una dintre acele zile în care
ți-ai fi dorit ca nimic să nu fi fost real
să te trezești a dimineața și să îți dai seama
că totul a fost doar un vis”

de astăzi îngerii se vor juca în scările sinistre
de bloc de care tu nici n-au auzit/ o să jefuiască
copiii de acadele și de câteva minute din viața lor
o să apară la tv/ vor da declarații despre cine știe ce
suflete înecate în dorințe/ mame care și-au găsit alinarea
într-un colț de bucătărie/ tineri care au găsit veșnicia/ știi tu
chestii importante dacă stai să te gândești

imaginile noastre să vor derula încet pe un perete zdrențuit
un alb-negru italienesc și chipurile noastre închise într-o
cușcă de sticlă/ am adunat aici toții anii în care ne-am jucat de-a tom
și șoricelul/ sălciile pe care le-am rupt din avânt juvenil/ rochia
mea de mireasă desenată pe-o bucată de carton/ știi
desenam urât atunci

acum nu mai contează/ nici măcar că paul ar zâmbi
dac-ar auzi că i-am scris o poezie/ mai lasă un pic
lumina stinsă
și apoi aruncă toate aripile pe geam