între două foițe de alamă tremurul firesc al vârstei
mărturisire despre piatră, nimic altceva
și pentru o clipă în strânsul mâinilor pământ alb
ca și cum de departe privirea, sunteți ai mei
pârâu mort de sete, la margine joasă
altădată un cuvânt de-ajuns
alergare și râs pe o plută de piatră
când nu mai poți umbla te mai lași o dată înșelat

***

să facem socoteala, după vis
când zile și nopți ne îndreaptă spre mare
tată îngrijorat acest gest dinspre care linia oaselor
navighează în fapt iar curiozitatea se potrivește cu ochii
în toate lucrurile paj ignorat, alipiri de ape
ne vor strânge în cuvinte mai puțin
desfăcute în bulgări, dinainte pierduți

***

sită de mătase luna, pentru versuri ușoare
în afara poftei împărțind
tot atâtea slujbe