vei pune la fiert rufele
cum doi cai în trap scurt
și va mai dura puțin
această mișcare
în care se scaldă marea
nu mă trezi, nu
domnul meu e de-ajuns
să vină o rază
dinspre sine pentru că e noapte
noaptea ce știe să azvârle
afară alt corp
și ne vom minți întocmai
târșind picioarele
cu o teribilă simplitate

*

o femeie cu coș pe cap
dă să ne privească
brațe făcute din semne această șovăială
răsucită în jurul propriului corp
în toiul nopții popor strâns
și nicio pană la ultimul
popas

*

dormi și la picioarele tale somnul
încă prea mult somn
atingere de mâini
cămări goale
suntem aceiași, la nevoie furăm
și-atunci spunem încetișor
e miezul nopții
către vârf aură trăgând car încărcat
de una singură

*