agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-18 | |
Voi vă prefaceți că nu știți,
cum pulsul mi se stinge-n vene, iar sufletu-i o rană, moartea dorind-o prea devreme. Cu siguranță, vă prefaceți că nu știți, cum plânsu-mi arde carnea, potirul cu speranță, cu grele uși, mi l-ați închis. A fost o vreme când, credeam în linii verticale și adunam din verbe lumina și dreptatea; când ceru-și descărca puterea, irupând vibrații, ce-mi adiau prin inimă iubirea. Aveam un zâmbet, monstru sacru al imaginației, iar hazul de necaz, mi se plimba prin sânge. Ardeam și-mi urmăream fitilul, din orice colț de soartă, și-o aură de soare mă-nconjura în fiecare dimineață. Pe-atunci aveam în cuget, minte sănătoasă, și nu știam ce-i teama, foamea, iar frigul nu îmi scârția prin oase. Acum m-am înzestrat cu toate, un jug mi-apasă pe grumaz, și grea povară se plimbă ziua, pe deasupra mea. Nu vă prefaceți că nu știți, voi ce stați la sfat, râvnind orgoliul mai abitir ca mila. Îmi dijmuiți și banii și timpul și lumina, încarcerându-mă în limite hulpave. Vă gust osânda voastră și nu-mi rămâne, decât să strig la morți: primiți-mă la voi, pe mine! 18 februarie 2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate