De câte ori citiți câte un studiu sociologic din zilele noastre, închipuiți-vă cum că vi s-a rupt filmul, ca atunci când ați fi alunecat pe o scară, de v-ați văzut tot trecutul, inculcați fiind, brusc, în el, cam cu tot ceea ce ține de noțional/emoțional/comportamentalul grămezii elementelor de influențare ale socialului.
Câteva secunde vă vor îndurera multe, nu și “totul”. Vă rămâne numai ce vă trebuia pentru a vă “pune pe râs”. Se-ntâmplă, dacă nu ești atent, o să ziceți – și vă veți aresta la domiciliu, până ce vă va trece... “luxația de femur”; asta pentru că românii nu se duc la medic decât atunci când sunt în pragul morții, având grijă să apeleze întâi la preot, pentru împărtășanie, căci, vorba aia... nu se știe ce te paște!
În ceea ce mă privește..., partea proastă e că sunt ateu, deși nu intenționez să atentez asupra cursului natural al creșterii ierbii, cursului râurilor la vale, polenizării, emanațiilor solare, sau mai știu eu asupra căror închipuiri socializante dependente de... nenumărații “cei de sus” promovați.

...
Nici până-n ziua de azi Claudiu Răducanu (fost golgheter al ediției “Campionatului național de fotbal – 2002/2003”, cu 21 de goluri marcate pentru Steaua; ulterior ajuns/transferat la Espanyol Barcelona, episod după care cariera lui luând-o la vale prin Arminia Bielefeld, FC Vaslui, FCM Huși, Guangzhou Pharma, Nea Salamina, Sorrento Calcio, etc.) nu-și poate explica de ce, după pronunțarea divorțului, i s-a interzis să-și vadă copilul/progenitura.
Printre altele, după ce a pierdut mai bine de un milion și jumătate de dolari, în urma divorțului – fiind nevoit, acum, să fie un simplu “curier rapid” ce-și face treburile cu o bicicletă prin Spania –, fostul fotbalist Claudiu Răducanu se menține în top, dar de data asta datorită concepțiilor sale despre lume și viață: și-ar dori să locuiască într-un “bloc-notes”; dorește să-și cumpere o mașină marca “Iaht”; și vrea să-l evite pe “Canicula”, fiindcă acesta este un criminal în serie pe care-l vede din 2004, de pe când era legitimat la Espanyol, la Madrid, adică de pe atunci când aveau loc atentatele teroriste, iar el, fostul fotbalist craiovean, vedea tot timpul la televizor un film de acțiune cu gangsterul ăsta... Canicula.
El își mai amintește că le povestea, în vestiare, colegilor de echipă despre iubita sa, ulterior devenită soție: eu, păi eu sunt cu brio-n șa; în scurt timp colegii de echipă au început să-l salute cu un soi de apelativ “tot cu Brio-n șa!”; pentru ca mai apoi să-i stige, până și-n timpul partidelor, doar diminutivantul “Brioșa”.

...
Dincolo de festele pe care i le-au jucat și i le joacă lui Claudiu Răducanu colegii, viața și Brioșa, stau și mă-ntreb căror feste le facem față noi, atunci când ni se spune că dacă botezăm un copil devenim “rude” cu părinții copilului, ori că suntem “cumetri” cu unii care nu au copii căsătoriți cu ai noștri.
Ei bine, dacă lucrurile astea nu ar fi enunțate de niște enormi jurnaliști (CeTePe, SeReSe și CeNistoresc), mai că m-aș culca liniștit, trăgându-mi aura inocenței, a naivității și, de ce nu!... pe aceea a prostiei peste mine. Numai că toate astea-mi amintesc de un sistem de intoxicare, ce se numea propagandă ideologică. Mă-ntreb dacă Brioșele și Brioșii “televiziunilor de informare” sunt dispuși a fi supuși unui test de profesionalism, asta nu din interes național, ci dintr-unul personal... nu altminteri! Și, probabil că..., desigur..., consecințele vor fi exemplare, ele fiind extrem de necesare oricărui “excurs” derivat prin care se va mai face referire la interesului național.
Printre altele, în contextul european în care ne aflăm, e bine să știm “că cam” 41% dintre noi “ne ușurăm” prin curte, ceea ce nu-i un motiv serios pentru care nici săpun nu consumăm... asta pentru “că creștinismul” a spus că dacă ne facem baie suntem niște curve. Vorba unui sindicalist (șeful sindicatului oamenilor de afaceri!): bătăliile sunt ca să nu înlocuim performanța noastră cu alta, pentru că omul contează, din moment ce efectul îl știm.
Cu alte cuvinte: esențial e să pui pe masa românilor fără budă și simțul igienei ceva televizat, anume: Capul Reginei!

Acum, ca să nu fiu rău, am aflat că pe la-nceputul secolului al XX-lea Poliția a început să-i alerge pe alergicii care nu se îmbăiau o dată pe săptămână, dar... astea țin de istoria bestialității și brutalității intervențiilor Poliției în viața de zi cu zi a românilor. Biserica Ortodoxă a... achiesat acestei prigoane!