Nu mă prea pricep dar eu cred că "poezia", în vers ori proză, e vibrație: a creatorului în creația sa; a textului în inima (mintea) receptorului. Orice text are armonia lui și devine poezie când se realizează rezonanța creator-produs-cititor. Probabil că nu există formule panaceu pentru atingerea rezonanței. Atunci poezia ar deveni producție de serie, nu ar mai fi creație ci meșteșug. Corespunzător "trăirii" fiecărui timp se impune o anumită modă de a crea, cristalizându-se un anumit gust artistic care, după decantare, este asimilat drept curent literar al vremii (ex. postmodernismul). Dacă Blaga are dreptate, fiecare creator vibrează potrivit propriei "matrici stilistice". Aceasta se structurează în virtutea datului originar, experienței de viață și achiziției culturale. Creația ca și percepția ei, fiind expresia deplinei libertăți, rezonanța e pură întâmplare.Poetul pulsează în creația sa asemeni unui far și nu poate fi "gustat" decât de către cei care pulsează pe aceeași lungime de undă. Dacă se nimerește să pulsezi pe o undă cât mai comună te plasezi în apropierea universalității și creația ta se impune drept valoare. Deci, poezia adevărată, nu meșteșugit confecționată, este o întâmplare fericită. Nimic nu poate fi mai fals și contraproductiv decât să cauți formule de succes, urmând modele. Oricât de doct i-ai spune procedeului(stil) și produsului( formă) rezultatul (fond) tot imitație rămâne. Creatorul, atunci când îl "doare", explodează, "se deschide robinetul sufletului și al minții" și lasă textul vibratoriu să curgă din sine în căutarea formei. Acesta poartă "chipul nevăzut" al autorului și, în virtutea unui magnetism misterios, își croiește albie către cei cu care poate să rezoneze. Când îi întâlnește se naște poezia adevărată. Pentru cei rămași în afara inducției rezonatorii ea nu e decât un simplu act de comunicare... "Succesul" nu este întotdeauna expresia nivelului de rezonare, de multe ori e conferit de notorietatea autorului. Citești un text pentru că aparține unui ins celebru și vrei să fii și tu în rând cu cei elevați. Numai timpul este cel care măsoară corect valoarea rezonatorie a oricărei creații. Scuze pentru "beția" verbală! Nu mă prea pricep…