Am pornit în toiul nopții să vînăm soarele. Eu eram jurnalist dar voiam să fiu tată. Lucian era consultant finaciar dar nu știu ce voia să fie. Al treilea era pianist dar mama lui medic endocrinolog îl punea să vîndă medicamente.

Recunosc. Am o ură personală față de soare. În redacție calculatorul meu e la fereastră.
Așa că diminețile mănîncă morcovi chițăie satisfăcut.

Pentru cei ce cunosc regulile vînătorii: se înaintează în linie cu piedica pusă. Ca să nu te împiedici dracului și să se descarce arma din greșeală.

O vreme l-au hăituit blocurile oamenii mașinile. Toți hămăiau.

A țîșnit din vizuină și nimeni n-a fost pe fază.

Eu nu știu să trag. Singura dată cînd am ținut o armă de foc a fost cînd am tras într-o cutie de carton. Acum am tras. S-a tîrît o vreme pe cer apoi a căzut. Dracu știe unde. Ogarii vedeau urmele de sînge noi vedeam că ziua se scurge mai greu. L-am găsit pînă la urmă.
Am făcut poze cu trofeul.

D:I.I.C.O.T., ISU, DGIPI. Poliția de frontieră. Asta îmi place. Îi trec dincolo. Trebuie să fie mișto să treci oameni dincolo. Cu astea mă ocup eu acum. Noaptea visez accidente. Ziua îmi doresc ca ele să se fi întîmplat.
Doar ca să acopăr un gol. Un sfert de vin apoi un alt sfert de vin. Apoi mă visez Stig.

Ok. You wake up you live you die. Celor sinceri li se iartă orice.
Dimineața mi se pare că nu sînt eu și dacă dau drumul pieptului un milion de fluturi o să dispară.

Cum aș putea să-ți vorbesc despre singurătate fără să cad în penibil?
Cum ar fi să te arunci într-un gol și să vezi că ăla e ocupat?

Am pornit în toiul nopții să vînăm soarele. Nu voiam să fiu penibil eram jurnalist dar nu mai stiu ce voiam.






Gata. L-am ucis pe El comandante. Am dovedit soarele. Nu mai e zi nu mai e noapte.
O stare incertă. Un golf al porcilor.

Am prelevat probe de țesut. Le trimit în Kentucky. Poate Radu va descoperi un vaccin. Poate vinovăția mea o să dispară dacă e valabil un omor justificat în numele științei.

Mă repet. Nu pretind de la nimeni decît ceea ce pot da. Cum ar fi să te arunci în gol și să vezi că de fapt e plin de cei care au fost o secundă mai deștepți și s-au aruncat înaintea ta?

N-am crezut că mă poate afecta într-atît. Uneori mai scriu despre avortoni găsiți în tomberon. Din cînd în cînd îl mai întreb pe comandantul poliției dacă au descoperit mama. Seara cînd plec acasă sînt un fel de Jack Sparow călcînd pe o mare de crabi care foarte bine ar putea fi o mare de cadavre. După ce mănînc derulez înapoi să văd dacă totul e scris corect. Dacă am respectat normele ortografice. Dacă sînt corecte inițialele.
Adorm și visez că mă sufoc. În timpul visului știu că visez și nu mă pot trezi.

Duminica trecută preotul mi-a dat link la liturghia de la 11. M-a întrebat de ce nu sînt la cor. Părinte am patru morți pe cap printre care și un procuror. Cum îl cheamă?

Ai crede că e simplu să iei nota informativă de pe site-ul poliției.
Ai crede că sînt simplu.
N-am fost niciodată un om simplu. Pentru mine orice trebuie să aibă chip nume și viață.
Þurțurele căzut falsificatorii de carduri arestați de D.I.I.C.O.T rufele de pe sîrmă.
Pantalonii puși la uscat aparțin unui om care are o poveste. Om care la rîndului lui apaține de un alt om care are pus ploverul la uscat și tot așa pînă se face un cerc pe care dumnezeu îl plimbă pe uliță.

Cum să-ți vorbesc în așa fel încît fiecare bătaie a inimii tale să mă facă pe mine să merg mai departe?