agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1006 .



Nu am noroc la dragoste... (Part 1)
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cold_soul ]

2011-03-15  |     | 



Într-adevăr, nu am noroc la dragoste. Aceasta este prima istorie dintr-un ciclu scurt (sper). Voi schimba numele personajelor principale, din motive personale. Deci istoria nr.1:
S- a întîmplat acest lucru înainte de anul nou. Deoarece am susținut ultimul examen în anul 2010 şi am decis să sărbătorim. Am ieşit în oraş, am servit cîte puțin, am dansat. Într-un moment, un coleg a propus să ne ducem pînă la dînsul ca să continuăm petrecerea. Am fost toți de acord. Am venit la dînsul, ne-am pus la masă, am mai discutat, am făcut cîteva poze. Într-un moment, am rămas în doi cu o fată. În principiu nu ne cunoşteam, am vorbit doar cîteva ori. Însă atunci mă simțeam foarte bine alături. M-am pierdut în timp, eram doar noi doi (aşa mi se părea). Am stat aşa alături, ambii pe de-o parte eram furați de somn, dar pe de altă nu doream să plec acasă. Dar am plecat. A II-a zi, ne-am sunat, dar trebuia să plece acasă (căci e din alt oraş) şi unica şansă s-o văd era s-o petrec spre autogară. N-am pierdut această şansă. Şi înainte de a pleca i-am propus să devină prietena mea. Ea mi-a răspuns : Da! Eram puțin şocat, dar şi fericit. Îmi părea că gata, ea este a doua jumătate. Dar…
Trece o zi şi lucrurile se schimbă radical. Dimineața m-am sculat şi ca de obicei controlez poşta electronică şi mă ma uit din cînd în cînd, ce se mai în viața de pe rețelele sociale a prietenilor mei. Mai bine nu mă uitam..
Văd un mesaj de la dînsa si citesc: “Salut, te rog nu te supăra, dar nu vreau să fiu împreună cu tine. Nu te supăra. Să nu-mi scrii ca să nu vadă prietenul meu. Nu te supăra. Îmi cer scuze, dar vreau să fiu singură. Scuză-mă.”
În acel moment, am rămas şocat, am mai citit odată şi nu – nțelegeam ce se-ntîmplă. Apoi am realizat faptul că iarăşi sunt singur.
Acum scriind aceste cuvinte, apar aceiaşi întrebare ce mi-o dădeam atunci: De ce n-a spus deodată – nu? Poate avea să fie mai uşor sau poate – nu. Nu ştiu…
M-a durut, dar revelionul m-a distras şi chiar am vorbit cu dînsa în noaptea de anul nou. Însă anul 2011, a început cu o dipresie. M-a scăpat de la dînsa un om. Voi vorbi despre dînsul în partea a II-a.
Dar aceasta a fost o primă istorie a unei poveşti de dragoste ce a durat doar o zi.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!