O altă istorie. A început pe neaşteptate. Cu această fată ne-am cunoscut în septembrie deoarece învățăm la o facultate. Mi-a plăcut încă din toamnă. Într-o zi am încercat să o invit la un film, dar nu a vrut. Atunci m-am liniştit. Însă primele zile a anului 2011 a schimbat lucrurile. Eram într-o mică depresie (vezi partea 1). Şi într-o zi ea mi-a scris pe un site social şi m-a întrebat nick-ul în skype, i-am spus şi am început să conversăm. Conversam zi la zi pînă tîrziu. Totul era foarte simplu.
Însă într-o zi, ea a declarat că mă iubeşte plasînd acest lucru într-o oarecare formă pe internet. Am rămas şocat. M-am pierdut, nu ştiam ce se întîmplă. După aceasta mi se părea că simte ceva pentru mine. Eram orb. În acelaşi timp flirta cu alții. Nici nu conştientizam acest lucru. Însă la începutul primăverii m-am decis că trebuie să fac ceva. I-am propus să se întîlnească cu mine. Mai bine nu făceam acest lucru.
Aveam o mică sărbătoare şi acolo, ştiind că vreau că ea să fie prietena mea, se sărută cu alt băiat. Apoi mi-a spus un rece – nu. M-am pierdut în timp şi spațiu în acele momente. Am înțeles în ce iluzii trăiam pînă atunci. Niciodată nu am fost adeptul omorîrii durerii cu alcool, dar aşa s-a primit. Venind acasă, am deschi skype-ul şi văd că primit un mesaj de la dînsa în care era: “Îmi pare rău, nu am vrut să se sprimească aşa, nu te supăra pe mine. Crede-mă nu avea să se primească nimic. Eşti un băiat foarte bun şi meriți ceva mai bun decît mine.”
Dar deacum nu imoprta. Mă simțeam o jucărie. Mă durea foarte mult. Am pierdut sensul şi gustul vieții pentru o perioadă de timp. Această istorie plus alcoolul de la ziua de naştere a unui prieten, avea să-mi producă un atac cardiac, dar ceva m-a salvat.
Cineva va citi şi se va gîndi, “ce om slăbuț..” . Dar vreau să uit şi nu se primeşte. Poate astfel..
Nu am noroc la dragoste, dar aştept…